Poliţia avertizează: trafic aglomerat pe/din/spre munte/mare.

în fiecare săptămână poliţia avertizează asta. Oamenii în schimb forjează la maxim aceleaşi şosele, aceleaşi drumuri, cu acelaşi maşini.
Ce contează că un cretin aseară făcuse 5 ore din Medgidia până în Agigea, drum de o oră maxim? El voia să meargă la Liberty Parade cu maşina. Cu trenul ne cade rangul. De aia avem maşini, să ne băşim CO2 peţeava de eşapament.

Drumul spre munte la fel de aglomerat. Există variante ocolitoare. Există tren. Staţiunile au mijloace de transport proprii.
Dar nu. Rromânii au cultul maşinii proprii. Ei TREBUIE să meargă la volan până la cota 2000. Altfel de ce şi-ar mai lua maşină?

Poliţia avertizează: trafic aglomerat pe/din/spre munte/mare.

Ştiţi că bloggerii de vază din Bucureşti au avut un pictorial în revista BIZ, pictorial condimentat cu clasicele întrebări despre bani şi trafic.

Marius se inflamează că băieţii de la BIZ nu iau în seamă blogurile de provincie. Adică cumva, A-List bloggerii sunt numai în Bucureşti, iar restul nu contează. Deci şi provincia ar avea lideri de opinie.

E posibil ca provincia să aibă lideri de opinie, nu contest. Probabil că sunt bloggeri de valoare şi în alte părţi ale rromâniei. Nu trebuie să îi enumăr eu, doar îi cunoaşte tot poporul.
Ideea e, cum vrei tu, măi Mariusel, să le ia revista BIZ, sau orice altă revistă, interviuri sau şedinţe foto?

Să meargă până la Timişoara, la DE CE? Sau până la Hunedoara, la Sebi şi Denisa? Sau la Braşov, la fulgerică?

Nu este fezabil, rentabil, din orice punct de vedere ai privi problema. De ce să faci asta, atâta timp cât ai giganţi precum Bobby, Zoso sau Piticu, la botu` calului? De ce să cheltui bani să mergi la Iaşi să îl cunoşti pe Mariussescu (care, fie vorba între noi, încă nu are cum să fie comparat cu piticu), când poţi să te întâlneşti cu Piticu la o cafea în Romană?

Ăsta e dezavantajul de a fi provinciali, dragii mei. Putem merge să ne spălăm dosurile în Marea Neagră când vrem noi, dar din păcate, tot ţărani rămânem.
Şi ştiţi care e problema cu ţăranii.

N-ai cu cine, dom`ne, n-ai cu cine…

Iarăşi a început sufocarea. Traficul a devenit infernal. Dacă vrei să pleci din oraş, nu ai nici o şansă. Cozi kilometrice de maşini se întind pe drumul spre Vamă.

Iarăşi nu se mai respectă nici o lege de circulaţie. Schimbări bruşte de bandă, accidente peste accidente, idioţi opriţi în stâlpi pentru că aveau 130 la oră în oraş.

Iarăşi este mizerabil oraşul. Jegul a început să ne inunde, fără discriminare. Coşurile de gunoi plâng, goale, mormanele de hârtii şi ambalaje care se strâng SUB ele. Plaja este plină de ambalaje de shaorma, sticle de cola la 1 litru, sticle de bere, hârtie igienică folosită, prezervative, căcaţi.

Iarăşi marea este inundată de gunoaie. Nu ai cum să faci o baie fără să te agăţi într-o punga, fără să calci o sticlă sau să te înfăşori în resturi menajere. Desigur, şi nelipsiţii căcaţi.

Motivaţia?
Au venit bucureştenii la mare.
Mergeţi mă şi la bulgari, să îi fericiţi şi pe ei, că pe noi ne-aţi dus pe cele mai înalte culmi.

Băi, deci eu nu înțeleg care e faza. Dai mass message pe yahoo messenger, cu adresa blogului tău, legat de un post, mai mult sau mai puțin important.
Iar după link, apare: Sorry, scz de mass.

De ce îți ceri scuze Că ai dat mass-ul? Păi bănuiesc că nu te-a forțat cineva când ai dat mass cu adresa blogului tău. Deci, ai făcut ceva în mod deliberat. E greșit ce ai făcut? Dacă da, de ce l-ai mai făcut? Nu realizezi că te faci de kakao, prin adăugirea de la final? Chiar crezi că cineva te va scuza pentru mass-ul tău, dacă l-a deranjat? În mod sigur vei primi ignore. Și atunci, de ce îți ceri scuze?

Generația haicinci.

Revin, poate obsesiv, cu acest subiect, diacriticile.
De ce diacritice? Pentru că, în primul rând sunteți români, iar limba română este exprimată, în scris, cu ajutorul diacriticelor.

În al doilea rând, este vorba de ușurința în citire. De exemplu, pe arhiblog, găsești destul de des cuvântul țâță. Cum ai putea să faci deosebirea dintre țâță și tata? Sau v-ar place mai mult să scrie tzatza, ca la băiețeii și fetele de pe hi5.

Și hi5 mă aduce la numărul 3 din argumentația mea. Seriozitatea. Într-un fel privești un site care are diacritice și în alt fel citești un site plin de sh, tz, pentru că automat îl bagi în categoria `poopz allz` `kis alzz` `kthxbay`. Eu personal dacă găsesc un site nou, care are cele enumerate mai sus, probabil că a 2 a oară nu voi ai intra pe el.

Așa că nu mai stați pe gânduri, mergeți pe secărică.ro, luați-vă driverul de limba română, pentru că cel nativ din windows suxează intens (Ubuntu îl are, desigur, preinstalat și merge perfect), instalați-l și dați-i drumul la blogat.
Așa se fac banii din blog, scriind țâță la modul serios, cu diacritice.

Give it a try.

Citeşte mai departe »

Da, sunt la nuntă şi fac live blogging. Din păcate nu pot să vă pun la a cui nuntă. Şşşşşt, personalitate mare, nu se spune. Băutura e multă, prietenii sunt lângă mine, familia la fel.

Ce şi-ar putea dori un blogger mai mult, nu?

Aşa mă simt eu când sunt înjurat de tonomatele de euro. Dar şi când îmi va trece plictiseala…

Poza de la DeadDog

Sunt puţin dezgustat. S-a bătut atât de mult toba pe tema fetei care s-a sinucis şi era emo kid, încât mi s-a făcut scârbă. S-a insistat pe vestimentaţie, pe machiaj, pe faptul că ascultă muzică pentru sinucigaşi.
Pe lângă asta, au existat şi bloggeri care au sesizat o mică oportunitate de trafic şi au băgat repede posturi pe subiect, cu urări de la mai multe şi la mai mare.

“Oamenilor”, a murit un copil. A murit un om. Nu un emo. Chiar este un motiv de distracţie moartea unui copil? Oare chiar atât de jos am coborât, încât noi, oameni maturi, ne bucurăm că s-a sinucis un copil de 12 ani? Atât de tare ne-am tâmpit?

Iar pentru cei care mi-au dat mesaje ieri cu “de ce nu scriu despre emo care a murit”. Faptul că am scris despre trendul muzical şi de comportament al unor copii nu mă face să le doresc moartea. Toţi am avut fixurile noastre când eram la vârsta lor. Cum ar fi fost ca apropiaţii noştri să ne fi dorit moartea, doar pentru că eram altfel?

Legat de responsabilitatea sinuciderii copilului. Toată lumea a blamat muzica, a înfierat cu mânie patriotică hainele care îi urâţesc. Nu văd pe cineva să îi arate cu degetul pe părinţii acelui copil. Nu văd să îi responsabilizeze pentru că un copil a ajuns să se sinucidă din cauza problemelor sale.

Cum poţi să nu observi că ai un copil cu probleme? Ce ar fi trebuit să facă să atragă atenţia mai mult? Oare muzica ciudată, hainele negre, machiajele ţipătoare, nu au fost un semnal suficient?
Sau domnii părinţi erau extrem de ocupaţi cu carierele lor fulminante, neavând timp să vadă ce face copilul lor?

Acum, în sfârşit, au timp să se ocupe de cariere.

Sunt liberi.

După multiple peripeţii, a ajuns in sfârşit şi la mine pachetul de test pentru noua gamă Nivea Extreme Comfort.
Deh, şi pachetele astea de test se dau după valoare. Unii au in teste Audi A4 şi Fiat 500, alţii spumă de bărbierit. Are şi viaţa asta umor, nu?

Cam asta conţinea pachetul. Un comunicat de presă, o spumă de ras şi un balsam după ras. A, şi un CD pe care incă nu am apucat să îl urmăresc.
Desigur, după deschiderea comunicatului de presă, am zăbovit puţin, pentru a mă linişti dupa râs. De ce am râs? Pentru că sloganul gamei Extreme Comfort este

“Pentru bărbaţii care nu acceptă sub nici o formă iritaţia”.

Deci sunt în stare să pun capul pe şina de tramvai la oră de trafic intens că acest slogan a fost gândit de o femeie. Orice bărbat cu o relativă urmă de umor ar fi râs până şi-ar fi scrântit maxilarul la auzul “iritaţiei”. Dom’le, cuvântul ăsta merge băgat intr-o reclamă la pamperşi, la tampoane autoadezive pe chiloţei cu parfum de levănţică, la talc pentru iritaţii interpulpare, dar nu la un tip bine făcut, in jur de 30 de ani, plin de muşchi şi vitamine. Îl vedeţi pe tipul ăsta plângând că s-a iritat? Hai că iar am început să râd.

Prima impresie? Balsamul ăla miroase prea mişto şi sunt foarte curios cum o să dea pe pielea-mi fină. Plus că are un ţâşti foarte interesant în vârf, care nu permite să curgă decât dacă apeşi pe sticlă, lucru foarte important pentru mine, care sunt neîndemânatic şi dezordonat.
După primul bărbierit revin cu impresii proaspete.
Doamne fereşte, sper să nu mă atingă blestemul iritaţiei…