Am primit un mail de la un cititor, cu o întâmplare interesantă, intâmplare care a avut în centrul ei o ambulanţă.
Nu m-a mirat întâmplarea, ci doar m-a enervat nesimţirea directorului de la ambulanţă.
Citiţi şi vă minunaţi:
City Park Mall trebuia inaugurat probabil, mult mai târziu decât 31 mai 2008. A fost băgat la modul viteză maximă, ca să fie inaugurat înainte de alegeri, să aibe și domnul primar Radu Mazăre un pic de campanie electorală cu o zi înainte de alegeri.
Din această cauză, mall-ul arată ca după război. Mizerie, macarale, bene pline de gunoaie, ciment. Praful este de 2 degete peste tot, pentru că la intrarea în mall este plin de praf. Nu ai nici o șansă să ai pantofii curați, dacă te duci la City Park. Dacă stai la terasa de la food court, îți trec delicat pe deasupra capului brațe de macara pline cu bene sau stive de geamuri. O adevărată relaxare.
Eh, în seara asta am văzut și punctul culminant. La magazinul de bijuterii B&B Collection s-a prăbușit tavanul. Cel puțin așa cred, pentru că totul este varză, căzut peste vitrinele cu bijuterii, conducte de aer condiționat sunt secționate.
Ce m-a speriat puțin este faptul că majoritatea distrugerilor sunt pe margine, adică în spatele vitrinelor, unde stau vânzătoarele. Sper din suflet să nu se fi întâmplat nimic. Cred totuși că nu s-a întâmplat în timpul zilei, că dacă erau clienți în magazin ieșea cu durere și scandal.
Doamne, urăsc femeile.
De câte ori vi s-a întâmplat să stați la coadă la un hypermarket, iar în fața voastră să fie o purtătoare de vagin, care are un coș uriaș plin de cumpărături, pe care, după ce le achită, stă la casă, relaxată, și le bagă în pungi, una câte una? Nu cotează că în spatele ei e o turmă de oameni, ea e nesimțită, nu se uită nici în stânga, nici în dreapta, pentru că are o treabă.
Ei, eu de fiecare dată dau peste un animal social de genul acesta. Sunt în Carrefour, am fost să îmi iau ventilator, că mor de cald. Am ajuns la casa de marcat, unde era o singură femeie, cu câteva cumpărături. Am zis că am noroc, uite ce repede o să termin, când, de fapt, păsărica plătea cu bonuri de masă.
A așteptat să îi treacă toate produsele pe la casa de marcat, a văzut cât costă și de-abia după aceea a bagat mâna în poșetă și a scos șomoiogul de bonuri, capsate frumos.
Și a început. Unu, pauză, rupem bonul, degetul peste limbă, doi, pauză, rupem bonul, trei, pauză, rupem bonul, degetul peste limbă. Și tot așa, exact în același ritm, 24 de bonuri de masă.
Desigur, după ce a terminat, le-a luat și casiera, le-a renumărat, le-a verificat bucată cu bucată, le-a ștampilat și le-a pus în casa de marcat.
După ce și-a luat bonul, doamna a început să își bage tacticos produsele în pungi de plastic, ușor, fără grabă, calmă, relaxată…
Iar eu simțeam că innebunesc de draci.
Urăsc femeile.
Asta ca să vă gândiți de 2 ori înainte de a-i cere femeii voastre să mai slăbească.
Sunt un
ele femei care vor sa facă mulți copii. Asta simt ele că e menirea lor. Și bagă, frate. Puiesc unul după celălalt.
Motivația? Așa a zis dumnezeu, să creștem și să ne înmulțim. Cu cât mai mulți cu atât mai bine.
Sărind peste stupizenia ideii cu crescutul și înmulțitul, pentru că asta era valabilă când populația pământului ajungea de-o ciorbă mai consistentă, nu acum când sunt 7 miliarde, ajungem la ce ma intrigă pe mine.
Femeile alea își distrug corpul. După 3-4 copii, deja ești clar găleată, acolo unde ar trebui sa fii doar un orificiu. Burta ta se va lăsa maiestuoasă peste muntele lui Venus, pentru că deja este foarte întins tot ce este acolo. Indiferent cât de mult sport ai face, ca femeie tot hidoasă vei fi.
Ce rezultă de aici? Bărbatul tău, sătul de chirăielile haitei de copii pe care ai puit-o, sătul de faptul că acasă nu mai are femeia cu care s-a însurat, ci o joiană fătătoare și urâtă, cu șunci atârnânde, se va îndrepta spre altă femeie. Care să arate și să simtă a femeie, nu a mașină reproducătoare.
Dar tu te vei simți bine. Ți-ai făcut datoria către societate. Ți-ai dat minimul obol social. Te simți bine.
Ești o femeie de succes.
Postul ăsta a fost gândit la sala de forță, când am văzut-o pe o tanti la vreo 40 de ani, de altfel slăbuță, dar cu un uter revărsat peste pizdoacă, din categoria fătătoare de rasă, tanti care se chinuia cu spume pe banda de alergare, sperând că o să dea timpul înapoi și nu o să se mai vadă echipa de fotbal pe care a scos-o dintre picioare.
Mi-a fost milă de ea. Probabil în momentele alea, bărbatul ei, care la 40 de ani e chiar bărbat bine, presta la bucile unei distinse doamne care nu a avut grija repopulării terrei.
C-așai în fotbal.
După cum știți, subsemnatul a început sesiunea, astăzi prestând cu brio la examenul de Contabilitate. Normal ca habar nu am avut nimic. De unde naiba să știu eu care sunt activele mobile ale unei firme??
În schimb m-au marcat 2 chestii interesante.
Prima ar fi că doamna profesoară își vinde manualul de contabilitate în clasă, sub promisiunea că dacă îl cumperi, ai un punct în plus. În primul rând, mi se pare un șantaj grotesc. Te trec dacă îmi dai bani. E degradant, e jenant, nu se ridică la eventualul nivel al unui profesor. De ce nu mă pui frate să îl cumpăr de la începutul anului? Mi s-ar părea mai normal, mai ales că este la FF. De ce te umilești, promițând note mai mari, contra bani? Cum te mai respect eu, ca profesor, după faza asta?
A doua chestie e una care mă revoltă de mă urcă pe pereți. Tembelii aștia de colegi, au ales în semestrul 1 o babă cu curul mare drept sefa clasei. Foarte bine, oricum eu nu trec pe la școală decât la examene, deci mi se fâlfâie de distincțiile doamnei.
Partea interesantă vine acum. Înaintea fiecărei sesiuni de examene, doamna sefă strânge de la fiecare student câte 100 000 drept cheltuieli de protocol. Și nu îi strânge la modul “hai măi copii, să dăm și noi bani să luăm fursecuri”. Nu. Se duce direct peste puștii ăia, cu un tupeu fantastic și țipă la ei “tu nu ai dat bani”.
Desigur, copiii se cacă pe ei când o văd pe “doamna” cum se răstește și bagă mâna în buzunar. Normal, nu vor să se facă de râs în fața colegilor că nu au bani. Și uite-așa, se strânge banul. La un calcul simplu, 150 de studenți, câte 100 000, asta înseamnă cam 15 milioane per sesiune. La 6 examene, sunt cam 2 500 000 de fiecare sesiune. Păi să-i spun umflata aia lui Mutu că ea cumpără fursecuri de 2 milioane și jumătate pe examen. Rezultă că acolo se fac bani serioși, pe spatele prostuților care cred că pot cumpăra un examen cu biscuiți și cola.
Într-o zi o să mă enervez și pe bune de nu o filmez pe nesimțită și o pun pe net. Nu m-ar deranja o anchetă a poliției, mai ales că sunt și martori care pot confirma ca scârba strânge bani negri de la studenți. Interesant e că la ăștia mai bătrâni nu își permite să vină.
Ah, poate într-o zi greșește și mă abordează…
Mă sună dimineață nevasta, disperată. Cetin, vino încoace, că am rămas cu mașina în drum, pedala de ambreiaj e flască. Tocmai când voiam și eu să scriu pe blog. O sarcină extrem de grea, având în vedere că în seara precedentă sărbătorisem cu vecinul Dan egalul României în fața Italiei. Faza e că după ce sărbătorești cu 3 kile de vin, alb și roșu, dimineața te trezești cu o dificilă senzație de mahmureală, senzație care îți dă o stare de vomă constantă, plus o sete teribilă.
Așa că am luat un taxi și m-am dus la micu`TZU, care are aceeași experiența ca și mine în domeniul auto, adică zero barat, numai că el a pățit ceva la fel cu fosta sa dacie, deci cunoaște. Acum are Hyundai Accent și i se fâlfâie, a uitat de unde a plecat.
Desigur că era cablul de ambreiaj făcut franjuri. Am purces la cumpărarea altui obiect, spre fericita montare.
Absolut normal că eram îmbracat cu cămașa de nuntă, care în momentul acesta e plină de vaselină și probabil impracticabilă. Micu`TZU și-a făcut varză pantalonii târându-se pe sub pedale. Eu am rămas cu o stare continuă de vomă de la stat cu capul în jos. Nevasta mă suna din 10 în 10 minute să afle stadiul lucrarilor și tot așa.
Oricum, până la urmă geek squad a învins și a reușit să monteze cablul la loc. Să mai zici că ăștia din calculatoare nu se pricep la mașini.
Începe să mă ia din nou dorul de mașină nouă.
V-am zis cât de mult îmi place noua Skoda Fabia?
Îmi povestea nevasta aseară că Rromânia ar fi una din puţinele ţări din lume care sancţionează penal violul marital.
La modul cel mai sincer, am rămas interzis. În rromânia, 30% din femei iau bătaie în cadrul familiei. Există femei omorâte de către soţi. Femei scoase în stradă dezbrăcate pentru că au făcut mâncare proastă (fază văzută cu ochiul personal). Femei care fac foamea sechestrate în case de soţi demenţi. Femei care suferă precum Hristos pe cruce pentru că au copii cu un idiot şi nu vor să îl lase fără tată.
La toate aceste cazuri sociale de o gravitate iesită din comun, ce face statul rromân? Nimic. Femeile, dacă nu iau bătaie care să se lase cu spital şi Institutul de Medicină Legală, nu pot depune reclamaţie la poliţie. Nu că nu le-ar da voie legea. Pur şi simplu nu se bagă miliţienii. Că sunt cazuri în familie.
Femeile nu pot cere ca soţul agresor să nu aibe voie să se apropie de ele. Nu exist[ cadru legal.
Femeile nu îşi pot lua copiii de lângă un soţ dement, dacă nu au acordul acestuia. Iar dacă reuşesc să fugă, le aduce poliţia înapoi. Ca să reîntregească familia.
În schimb statul rromân sancţionează violul în cadrul căsniciei. Da, această plagă a secolului 21 este aspru sancţionată în ţara noastră. Adică cum, măi animalule de bărbat, îţi permiţi să faci sex cu femeia ta, care E OBLIGATĂ PRIN LEGE să procreeze alături de tine?
Sunt extrem de curios, cum se poate proba violul în cadrul unei căsnicii? Se recoltează spermă de la locul faptei? Se aduc martori care au fost de faţă la penetrare? Se analizează cearceafuri?
Sau se foloseşte metoda americană, unde dacă o femeie reclamă ceva împotriva unui bărbat, respectivul e automat arestat.
Ştiaţi că cea mai defavorizată categorie socială din america sunt bărbaţii albi între 35 şi 40 de ani?
Hai că parcă încep să mă simt şi eu american.
