Bănuiesc că aţi fi, într-o oarecare măsură, interesaţi de ce făcurăm în acest lung concediu. Păi să vă povestesc.

Când am plecat spre Hunedoara, la ieşirea din Constanţa, nu mai aveam benzină, şi am zis să oprim la un PetromV, deşi noi băgăm în mod normal de la Lukoil. Mergem noi ce mergem, şi poof, începe maşina să tragă greu. Dar greu. Adică gâfâia ca un scuter încărcat. Nu trecuseră nici 100 de kilometri.

Ajungem la Bucureşti, băgăm benzină de care trebuia, tot nu mergea. Nu ştiu dacă v-am zis, dar calităţile mele de mecanic se reduc la schimbat roţi şi lichidul de frână. Eventual şi bujii.
Aşa că punem mâna şi luăm o cutie de bujii. Le schimb, maşina mergea ţais. O luăm spre Braşov, pe valea Prahovei. Peisaje memorabile, pe care nu le-am văzut niciodată de la volan, ci doar din tren.

Între timp, îl sun pe finu` şi îl rog să îl întrebe pe fulgerică de un hotel decent în Braşov. Tipul se sperie şi are impresia că voiam să ne cazăm la el şi fuge de pe messenger. Nice. Tipule, aveam şi am bani. Chiar nu mă interesa aşa ceva. Deh, aşa vezi omul, în momente de criză :).

Pe serpentinele de pe Valea Prahovei, maşina se futu iarăşi. Încearcă să
Citeşte mai departe »

De câteva luni nu îmi mergea indicatorul de benzină din bord. Tot de câteva luni, mai precis de când a luat nevasta permisul, aveam balamaua de la uşă ruptă.
Am zis că dacă tot pornesc la drum lung, spre cununia finilor, să îmi repar aceste micuţe hibe.

Aşa că, cu sudură de autogen la portieră, demontat bordul la maşină şi reparat ceasul, 60 de lei.
Dacă avea Kia C’eed…cred că mă costa mai mult.

Bine, mai e şi chestia că dacă aveam Kia nu mi se rupea balamaua, dar astea sunt doar detalii

Acum, dacă şi eu, şi nevasta am ajuns la concluzia că vrem să facem aceeaşi chestie ca şi Matt Harding, suntem într-o dilemă. Ce mijloc de transport să folosim?
Eu înclinam spre chestii gen tren sau mersul pe jos, că e sănătos, dar e clar că ea are dreptate.
Şi atunci rămâne întrebarea:

Ce dubiţă este ieftină, consumă puţin, şi este suficient de rezistentă să meargă prin lume până cad şuruburile de pe ea?

Am primit un mail de la un cititor, cu o întâmplare interesantă, intâmplare care a avut în centrul ei o ambulanţă.
Nu m-a mirat întâmplarea, ci doar m-a enervat nesimţirea directorului de la ambulanţă.

Citiţi şi vă minunaţi:

Citeşte mai departe »

De vineri trebuia să am în teste un Sony Playstation 3, de la Altex. Normal, firma de curierat a considerat că vineri este zi scurtă și nu trebuie să livreze nimic. Ba chiar încercau să mă convingă la telefon că eu nu am fost acasă.

Oricum, ieri l-am primit, l-am dezambalat, hotărât să purced la joacă, mai ales că am discuri Blue-Ray cu Grand Theft Auto si Grand Turismo.

Surpriza numărul 1, nu are cablu de alimentare. Am rămas puțin blocat, sincer. Cum naiba trimiți spre testare un produs INCOMPLET? Foarte ciudat. Dacă avea alimentarea ca la XBOX 360, ce făceam?

M-am lămurit până la urmă că merge și cu un cablu de calculator simplu, am căutat prin debara desktopul, i-am furat cablul și hai la treabă.
Surpriza numărul 2, nu merge. Nu îl recunoaște nici unul din AV-urile din televizoare. Și am chiar 2 televizoare, asta pentru a evita eventualele speculații. Iar XBOX 360 merge pe amândouă.

Așa că procedura de testare a mers perfect până acum. Rămâne de văzut în continuare ce se întâmplă.
Ah, pentru eventualii cârcotași, am lucrat 2 ani vânzător și șef de magazin în Flanco, iar în ultimii 3 am lucrat la Philips, divizia de electronice, deci CHIAR ȘTIU cum se montează un playstation.

LE: Cablul de alimentare a ramas la cel care a testat inaintea mea consola, deci nu este vina Altexului. Si cica functiona bine mersi. Oare din cauza asta sa fi intarziat atat cu livrarea firma de curierat? S-au jucat tot weekendul pana l-au pocnit?
Interesant de tot.

Deci vi-l prezint pe Dumnezeu al Daciilor tunate. Este cel mai tare mesaj pe care l-am văzut vreodată pe o Dacie și sunt mândru că am reușit să îl fotografiez.

Dumnezeu nu e mort, am vorbit cu el.

Precizez că dacia avea număr de Călărași, deci aparențele că ar fi constănțean sunt salvate.

Să îmi explice și mie careva cum poți să ajungi în halul ăsta cu mașina? Poza e făcută la intersecția de la vapor de pe Tomis. Sunt 4 semafoare acolo, deci teoretic nu ai cum să ajungi la viteze prea mari.

Mă sună dimineață nevasta, disperată. Cetin, vino încoace, că am rămas cu mașina în drum, pedala de ambreiaj e flască. Tocmai când voiam și eu să scriu pe blog. O sarcină extrem de grea, având în vedere că în seara precedentă sărbătorisem cu vecinul Dan egalul României în fața Italiei. Faza e că după ce sărbătorești cu 3 kile de vin, alb și roșu, dimineața te trezești cu o dificilă senzație de mahmureală, senzație care îți dă o stare de vomă constantă, plus o sete teribilă.

Așa că am luat un taxi și m-am dus la micu`TZU, care are aceeași experiența ca și mine în domeniul auto, adică zero barat, numai că el a pățit ceva la fel cu fosta sa dacie, deci cunoaște. Acum are Hyundai Accent și i se fâlfâie, a uitat de unde a plecat.
Desigur că era cablul de ambreiaj făcut franjuri. Am purces la cumpărarea altui obiect, spre fericita montare.

Absolut normal că eram îmbracat cu cămașa de nuntă, care în momentul acesta e plină de vaselină și probabil impracticabilă. Micu`TZU și-a făcut varză pantalonii târându-se pe sub pedale. Eu am rămas cu o stare continuă de vomă de la stat cu capul în jos. Nevasta mă suna din 10 în 10 minute să afle stadiul lucrarilor și tot așa.

Oricum, până la urmă geek squad a învins și a reușit să monteze cablul la loc. Să mai zici că ăștia din calculatoare nu se pricep la mașini.
Începe să mă ia din nou dorul de mașină nouă.

V-am zis cât de mult îmi place noua Skoda Fabia?

Microbuzele de la GMS sunt într-o stare mai mult decât jalnică. Pe linia 302 e o adevărată aventură să mergi cu ele. Îţi trebuie curaj, nu glumă, să te urci într-un sicriu de genul ăla.

Întotdeauna m-am întrebat de ce nu îşi reînnoiesc parcul auto. Doar au încasări uriaşe, cel puţin pe timpul verii.
Ieri mi s-a lămurit problema. Domnul Fane, şoferul microbuzului 302, NU A RUPT UN SINGUR BILET pe tot parcursul traseului. Dădea omul 2 lei, el lua banii, se făcea că plouă, până călătorul se plictisea de aşteptat şi se muta la locul lui.

Aproape de Metro 1, m-a luat bucuria, pentru că am văzut că se urcă tipul care e supraveghetor la capăt de linie. Gat, am zis, începe să controleze, să vezi ce scandal frumuşel iese.
De unde. Tipul s-a azvârlit într-un scaun, a urlat un “ce faci bă fane, cum merg afacerile?” şi cam aia a fost.

Doamne, rău e să nu mai ai maşină. A acaparat nevasta maşina de tot. Iar transportul în comun e cumplit.
Problogger de 2 lei, care merge cu autobuzul. Damn….