Ştiţi că bloggerii de vază din Bucureşti au avut un pictorial în revista BIZ, pictorial condimentat cu clasicele întrebări despre bani şi trafic.

Marius se inflamează că băieţii de la BIZ nu iau în seamă blogurile de provincie. Adică cumva, A-List bloggerii sunt numai în Bucureşti, iar restul nu contează. Deci şi provincia ar avea lideri de opinie.

E posibil ca provincia să aibă lideri de opinie, nu contest. Probabil că sunt bloggeri de valoare şi în alte părţi ale rromâniei. Nu trebuie să îi enumăr eu, doar îi cunoaşte tot poporul.
Ideea e, cum vrei tu, măi Mariusel, să le ia revista BIZ, sau orice altă revistă, interviuri sau şedinţe foto?

Să meargă până la Timişoara, la DE CE? Sau până la Hunedoara, la Sebi şi Denisa? Sau la Braşov, la fulgerică?

Nu este fezabil, rentabil, din orice punct de vedere ai privi problema. De ce să faci asta, atâta timp cât ai giganţi precum Bobby, Zoso sau Piticu, la botu` calului? De ce să cheltui bani să mergi la Iaşi să îl cunoşti pe Mariussescu (care, fie vorba între noi, încă nu are cum să fie comparat cu piticu), când poţi să te întâlneşti cu Piticu la o cafea în Romană?

Ăsta e dezavantajul de a fi provinciali, dragii mei. Putem merge să ne spălăm dosurile în Marea Neagră când vrem noi, dar din păcate, tot ţărani rămânem.
Şi ştiţi care e problema cu ţăranii.

N-ai cu cine, dom`ne, n-ai cu cine…

Mă întreb oare pe câte site-uri o să mai voiajez ca să întânesc formularea asta fecală?
Care o fi fost nătărăul care a gândit-o?

Mă boilor, că altfel nu am cum să vă spun, noi am fost la revoluție pentru că muream de foame. Ne-au șuierat gloanțe pe lângă urechi pentru că am fost amăgiți că dacă dăm jos cuplul dictatorial, va curge lapte și miere.

Ne-am privit rudele, prieteni, cunoscuții murind împușcați de gloanțe care nici acum nu se știe cine le-a tras, crezându-i pe cei care l-au împușcat pe Ceaușescu pe 25 decembrie, când ne spuneau că facem revoluție și că noi și copiii noștri vom trăi mai bine.

Nimeni dintre noi nu s-a dus acolo gându-se “Mă duc să mor pentru dreptul la vot”. Nimănui nu-i păsa. Noi doar voiam să mâncăm și altceva decât adidași și calculatoare. Și naivi fiind, am murit. Am murit pentru ca Tăriceanu să fure cu Citroen, Băsescu să fure flota, Năstase pe mătușa Tamara, Plaga să se îmbogățească în vamă, Dan Iosif să fugă cu saci de bani din CC al PCR. Pentru asta am murit.

Așa că, dragi retardați, nu ne mai împuiați capul cu porcăriile astea. Nu ne mai jigniți și nu mai întinați memoria oamenilor morți pentru o iluzie cu vome verbale de acest gen.
Ocupați-vă de furat, e ceea ce vă prinde mai bine.

Articol scris de Marius Tudor

Una dintre ele scrie despre negarea originii de roman, despre a lasa la o parte pe teren faptul ca cei unsprezece gladiatori s-au nascut pe pamant dac. Trebuie sa luptam ca fiind o natie de necunoscuti, trebuie sa luptam ca fiind ai nimanui. Oare cei 10000 de romani prezenti pe Letzigrund au fost in asentimentul tau draga reporter sportiv ? Ar trebui sa lasam la o parte, mai degraba, faptul ca am fost cuceriti de romani, si mai departe am devenit o natie libera pentru ca am meritat statutul asta! De ce sa uite adulatii pe teren ca sunt romani ? De cand gloria noastra fotbalistica n-are nicio treaba cu suporterul ? Noi, adica noi ce iesim in strada, ce mergem pe stadion sa incurajam, suntem cei care nu dau un imbold ? De cand sunt cei prezenti acolo in Austria si Elvetia, cantitate neglijabila ? Sunt de parere ca Mutu si Chivu ar trebui sa se gandeasca, lasand la o parte pe Consuelo si Adelina, ca fotbalul este cel care i-a propulsat pe scena vedetismului.

Ura mea fata de acesti jurnalisti e nemarginita si nu se datoreaza frustrarii, ci doar unor cuvinte puse nepotrivit pe o foaie de hartie. Daca ei, cei care ar trebui sa ne bucure si sa imbogateasca “vitrina” sportului romanesc, nu se gandesc la noi cei care-i sustinem … ce rol mai avem ? Suntem niste nimicuri, si ei ar trebui sa joace doar pentru o galeata de galbeni si familiile lor. De maine o sa refuz sa-i mai privesc, la fel cum ei or sa refuze sa mai gandeasca faptul ca joaca pentru o tara intreaga. Tu, ca sportiv de performanta, cum te-ai simti sa nu ai in spate un suport moral ? Sa stii ca pleci la o competitie fara sa ai sustinatori ?

Dar ne-am nascut sa fim romani, sa carcotim pentru bani, sa ne cacam pe noi de cate ori avem ocazia si sa nu punem in lumina ca exista sansa … ca dupa 8 ani, sa trecem de 3 somitati mondiale in lumea fotbalului, desi nimeni nu ne dadea nicio sansa! Daca suntem egalii Frantei (dubla campioana europeana si campioana mondiala), de ce nu putem fi si noi cei mai smecheri ? Pentru ca suntem romani, si azi o sa o sugem italienilor in cel mai barbar stil! Suntem niste scursuri!

Cea mai mare oferta de pariuri pentru Euro cu peste 1,000 de evenimente, plus 2 promotii exclusive pentru clientii romani, cu premii de peste 2,000€.

În săptămâna ce a trecut s-au întâmplat 3 lucruri care au dus pe culmi presă românească.

1. Europa a făcut mişto de noi, prin nişte caricaturi şi videouri, în care românii din străinătate sunt prezentaţi drept ţigani cu lanturi groase la gât sau cerşetori.
2. Ladislau Boloni a declarat că “Poporul român nu este din naştere curajos, îi lipseşte ambiţia şi se mulţumeşte cu puţin”
3. A început campionatul european

Cel puţin la punctul 1, a înnebunit rromania. Cum adică?? Noi suntem cerşetori?? Noi suntem reprezentaţi de ciorile cu 10 kile de aur la gât? În nici un caz. Bandele de cerşetori din Roma şi Paris, cei care trag de tine la propriu să le dai bani şi dacă nu o faci ai mari şanse să iei bătaie, nu sunt bande româneşti. Tigancile cu fuste înflorate care te înjură şi te scuipă dacă nu stai să îţi ghicească, nu sunt români. Hoţii, criminalii, violatorii, toţi Mailatii care au speriat Italia, menajerele care îi ucid cu sânge rece pe cei pe care îi îngrijesc, târfele din baruri care se vând pe 5 dolari, peştii lor, în nici un caz nu sunt români. Taberele de ţigani din Italia şi Spania, locuri în care mor oameni de cuţit sau ştreang, nu sunt româneşti. Sau dacă sunt, nu sunt reprezentative. Pe noi ne reprezintă Eminescu, Nichita, Enescu. Ţiganii şi cerşetorii nu sunt ai noştri. Protestăm ferm.

Altă inflamaţie pe degete a fost declaraţia lui Boloni. Boloni are 2 mari dezavantaje. E ungur şi e medic. Adică e un iredentist deştept, nu e un mingicar de rând, care se însoară în Argentina că să scape de Mafia din Bucureşti.
De ce s-a inflamat lumea? Că a declarat că poporul român nu este din naştere curajos? Aş putea să scriu sute de pagini de istorie în care să demonstrez că poporul român nu este curajos. Începând de la Decebal, istoria noastră a fost marcată de umilinţă. De ce germanii de exemplu îşi păstrează aceeaşi limbă aproape, ca acum 2ooo de ani? Şi ei au fost cuceriţi de români, că şi noi. Numai că la noi, femeile dace luptau cu pieptul dezgolit la unificarea limbilor, organelor şi obiceiurilor. Şi uite-aşa, din limba noastră dacica am rămas cu miere, brânză, viezure, iepure şi cu salutul “Wassup duck?”. În rest ne-am romanizat.

Restul istoriei? În afară de relative urme de curaj în lupte disparate, să ne gândim cine a inventat faza cu arderea recoltelor şi oravirea fântânilor. Ai noştri, cum venea câte unul să ne ocupe, cum fugeau în munţi, dând foc la recolte şi otrăvind fântânile. Luptă, noi? De ce, când mai bine îl înfometăm? A, că o să murim şi noi de foame după aia, e altceva. Mai bine mori de foame, mai scurmi în ţărâna după o râmă delicioasă, decât să mori de sabie. Şi aşa am “luptat” 2000 de ani. Iar acest minunat de curajos popor a dat conducătorii pe care îi merită. Toţi domnii şi voievozii români nu mai ştiau cui să închine ţările mai repede, pe bani buni. Ba la polonezi, ba la turci, ba la auto-strungari, noi tot timpul ne închinăm cuiva. Vecinii noştri în schimb, luptau. Sute de ani. Noi ne închinăm ţara, “că să fie linişte”. Scuza laşităţii.

Cât despre campionatul european, one word. Marfă. Au jucat nemţii aseară că extratereştrii. Iar Portugalia a arătat că o posibilă căştigătoare a campionatului european.

Aş vrea să pot da timpul înapoi, la postul în care scriam că nu trebuie să mă duc la vot. Şi ajungând în acel moment, să îmi dau una după ceafă şi un şut în fund şi să ma trimit la votare.

De ce?

Pentru că l-am văzut pe nesimţitul ăla de Citroeniceanu declarând că e cel mai bun scor electoral al PNL-ului din toate timpurile, ceea ce demonstrează că politica dusă de ei este bună şi îi motivează să continue.

Promotoarea absolventelor de arhitectură, secţia trotuare, Elena Udrea - Băsescu slăvea victoria masiva a PDL-ului, la fel si Prostănacul, iar Bogdan Olteanu mai avea puţin şi ejacula de plăcere, pentru că PNL-ul a câştigat în alegeri.

ABSOLUT NIMENI nu a luat în discuţie absenteismul masiv, nimeni nu a comentat scârba oamenilor faţă de nesimţirea politicianistă. Pentru toţi a fost o victorie pe linie. Toate televiziunile discută cazul Ştefăneşti, unde se înfruntă milioanele de euro. Toată presa e ocupată să lingă între bucile partidului care a cumpărat-o. Talk-showurile gem de specialişti care discută alianţe electorale, viitoare proiecte şi câştiguri viitoare.

Iar cei care nu au votat au rămas cu protestul mut.

Le-am arătat noi!

De când a început campania asta electorală îmi pun numai întrebarea asta. De ce unii oameni, altfel absolut normali, când e vorba de campanie electorală, o iau razna la modul total.

Adică, pur şi simplu nu ai voie, nu ţi se permite să ai o altă opinie politică. Şi nu, nu se încearcă să ţi se interzică prin argumente, doamne fereşte. Ci din start eşti înjurat.

În mod normal, o discuţie în contradictoriu la români începe aşa:

Părerea mea este următoarea:…

Răspunsul:

Nu este adevărat!

Şi de aici discuţia se rupe şi începe partea cu

Ba pe-a mătii!

Am ajuns să mă familiarizez cu acest gen de discuţii şi nu mă mai formalizez.
În schimb, când e vorba de politică, nu există nici măcar acel stadiu incipient al schimbului de idei. Dacă un posesor de blog, ziar, revistă, sau de ce nu, un comentator de pe un blog, ziar, revistă, îndrăzneşte să spună cu glas tare ce părere are despre cutare candidat sau formaţiune politică, mişcarea imediat următoare este

Slugă, trădătorule, lingăule, ne faci de râs, (gama întreagă de înurături terminate în mă-ta sau mă-tii), ameninţări cu moartea, religie, dumnezeu care a pogorâ şi o să aibă rijă de tine şi familia ta de nenorociţi

De ce domnule, încrâncenarea asta? De ce nu poţi avea, politic, o altă părere, fără să ţi-o iei, fizic sau moral, în mufă?
Eu cel puţin, am noroc. În afară de doi cretini care au ca scop zilnic înjurarea mea, nu prea am avut norocul de a vede specimene de genul.
Dar mă uit la ciutacu sau la alţi jurnalişti cu blog. Dumnezeule, ce se revarsă la gura tembelilor comentatori. Sau pe site-urile ziarelor. Indiferent de culoarea politică, automat are comentatori care nu trăiesc decât pentru injurii.

Să fie politica motorul dejecţiilor minţii umane?
Mă depăşeşte…

VisUrât tocmai a fost concediat. Faptul că a fost concediat în lipsa deja nu mai e interesant. Interesantă e motivaţia concedierii.

Viitoarea sa soţie a tehnoredactat, în timpul liber, nişte afişe pentru ALT PARTID POLITIC decât cel care a cumpărat ziarul unde lucra VisUrât. Ea lucrând la cu totul alt ziar.

Trăim in Rromânia…ultimul să tragă apa.

Partea cu adevărat interesantă o găsiţi de la minutul 26.

Emisiune Radio Lynx: Bobby Voicu, Adrian Cristea, Adrian Ciubotaru
Asculta mai multe audio Blog »

Articol scris de Marius Tudor

Inca de mic mi-a placut foarte mult. La 6 ani, deja intelegeam fenomenul fotbal. Stiam ce inseamna o Cupa Mondiala. Asa ca in 90, n-am pierdut nici un meci. Tine minte si acum cele doua goluri ale lui Lacatus in poarta lui Dassaev, tin minte si golul lui Balint impotriva Camerunului, tin minte si egalul contra Argentinei lui Maradona. Si mai tin minte cum Timofte netezea drumul Irlandei spre sferturi, ratand un penalty decisiv! De atunci am caiete si agende intregi cu statistici, articole scrise in fiecare perioada a copilariei, pe care mi-am petrecut-o in fata televizorului! De la Paul Karya, vedeta echipei de hockey pe gheata a Canadei la Lillehammer, pana la Cristiano Ronaldo, magicianul lui United de miercuri seara!

La 14 ani scriam deja pentru un ziar local, la rubrica sport. La 16 ani aveam emisiune la un post de radio, evident tot despre sport. A urmat apoi o colaborare cu Gsp, si tin minte si acum primul telefon primit. Cei de acolo au crezut ca discuta cu o fata, vocea imi tremura … si-o emotie imensa ma cuprinsese! Am reusit totusi sa-mi trimit articolul. Despre baschet. Targovistea primea pentru prima data titlul la fete. Articol scris de Marius Tudor, un pusti de liceu!

Pasiunea mea, sportul! Desi nu mai am timpul necesar sa fac miscare! Vlad Balan remarca la ultima intrevedere ca nu prea mai am oxigen! Mi-as fi dorit sa fac cariera in jurnalismul sportiv, dar altele mi-au fost drumurile! Am scris despre meciuri de fotbal de la Divizia D pana la Divizia A, pe vremea cand Targovistea defila intre C si A in doar trei ani! Doar soarta tragica a doi copii si interesele prea mari din preajma echipei … au trimis-o in anonimat, la fel de repede precum cucerise stima multor suporteri!

Si iata ca am ajuns sa am un guestpost la Arhi, sa scriu despre ceea ce imi place … departe de jigodismele din presa traditionala! Aceste randuri vin pentru cei care s-au intrebat de ce despre sport si de ce un necunoscut! Aici, ma pot exprima liber! Daca voi, cei care ma cititi, doriti sa scriu “file de poveste”, ma gandesc pe viitor la niste review-uri ale Olimpiadelor traite si cunoscute de mine!

Articol de Marius Tudor

Mi-am dedicat putin din timpul meu pentru a citi cateva minunate idei despre fotbal, idei emise de cateva femei ajunse prin catapultare in presa sportiva! Alea cateva “care este” de le stie tot online-ul romanesc!

Apoi am avut nelamuriri vis-a-vis de perceptia mea de cunoscator amator de fin al fenomenului fotbalistic! Cand oare m-ar interesa pe mine, devorator de acest sport, ca prietena nu stiu cui e fana Bogdan Stelea ? Sau, de cand oare, cineva care ducea tolba de bani la Helsinki pentru un meci corect al Finlandei impotriva Cehiei, isi da cu parerea despre valizele autohtone pline cu dolarei? Eu sunt indulgent si spun ca pentru mine era mult mai interesant sa desprind dintre randuri ca Bogdan Stelea a fost violat de una din fanele sale! Si mult mai impacat sa aflu ce-a mai aparut nou in lumea rujurilor si-a gloss-urilor! Mintea mea de om bolnav cu capul nu pricepe de ce unele femei aleg sa-si ia suturi in gura intr-un domeniu si-asa mizer, in loc sa scrie despre gentute si pantofiori?

Netratarea la timp a snobismului duce la “avorturi spontane”! Ca orice perioada a jurnalismului sportiv, avem urcusul, boom-ul si regresul. Ne situam acum, in acest domeniu, pe panta de regres! Pentru ca un Chirila s-a stins ca multe alte somitati, iar un Topescu e prea batran ca sa tina in spate o generatie degenerata si plina de “vome” verbale si scrise! Nu e vina lor ca s-au nascut intr-o epoca a succesului ce i-a ridicat pe culmi prea inalte pentru mizeriile ce se petrec astazi: saci cu bani, blaturi si o calificare chinuita la un turneu final dupa 8 ani sterpi!

Nu e vina profanelor sau a profanilor ca nu mai au despre ce scrie, ca nu mai au cum sa se faca remarcati! Fotbalul romanesc moare incet, dar sigur! Aceasta calificare nu este decat un pumn de colb aruncat in ochii suporterilor melancolici care inca mai tanjesc dupa Guadalajara ‘70, Sevilla ‘86, Italia ‘90 sau Passadena ‘94. In mintea mea se naste sentimentul ca Austria si Elvetia sunt ultimul tren al tinerilor scrijelitori in incercarea de a mima macar gloria trecutului. Sunt absolut sigur ca, pe viitor, o sa citim din ce in ce mai multe aberatii si non-sensuri! Si-o sa ne plicitisim!

In incheiere: Din mijlocul celor care “dau la muie” tin sa fac o remarca …
N-aveti coaie de gazetari!