Abundă messengerul meu cu întrebări despre rezultatele mutării de pe arhiblog.com pe arhiblog.ro. Ca să nu mă stresez, că sunt un tip ocupat, vă scriu aici tuturor.

1. A meritat din punct de vedere al imaginii. Astăzi când mi-a citit numele blogului pe post, m-am simţit altfel, suna altfel, arhiblog punct ro.
2. A meritat din punct de vedere al traficului. Traficul direct mi s-a dublat. Teoria mea este că foarte mulţi băgau arhiblog.ro în browser, vedeau că nu merge şi îşi vedeau de drum. Poate mă înşel, dar statisticile nu mint.

În schimb, dacă traficul tău se bazează pe google, nu îţi recomand să te muţi. Pentru că, odată cu mutarea, se pierde şi relevanţa ta în căutările din google. Pur şi simplu nu ai suficientă vechime ca să apari în prima pagină de căutări. Plus că dacă treci cu toată baza de date, google va vedea vechiul continut ca duplicate content şi te va sancţiona ca atare.

De la un trafic din care aproximativ 55% provenea din google, am ajuns să am 16%, ceea ce este infect. Cred că nici piticu nu e aşa de jos. Dar, la mine cel puţin, a compensat prin accesările directe.

Aşa că, dacă nu vă pasă prea mult de traficul din google, vă recomand cu tărie schimbarea pe dot ro.
Dar oare la câţi nu le pasă de google?

Citesc, cam de vreo 2 săptămâni, pe diferite bloguri, care mai de care mai anonime, posturi care toate duc la o singură concluzie.
Bloggerii aşa zis celebri, odată cu vara nu mai scriu nimic, deci sunt slabi, proşti, cu nimic mai valoroşi decât ceilalţi, cei care nu sunt citiţi decât de familie şi prieteni, dar au blog “targetat”.

Nu vreau să se înţeleagă greşit, asta nu e o reacţie la vreun post la adresa mea. Dimpotrivă, observ că nimeni nu se ia de mine. Din fericire, sau din păcate.
Vreau doar să comentez puţin.

Dragilor, şi A-List bloggerii au vară. Şi ei se duc la plajă. Şi ei se duc în concedii. Şi ei se cacă şi se pişă, ca noi toţi ceilalţi. Într-un cuvânt (sic!), sunt oameni normali, ca noi toţi. De ce v-aţi aştepta ca, odată cu vara, bloggerii să nu meargă în concediu, sau să aibă chef mai puţin de scris? Doar pentru că voi credeţi că sunt zei? Nu, nu sunt, sunt oameni. Atât.

Despre calitatea scrisului. Citeam undeva dimineaţă, parcă, că de fapt bloggerii aştia mari nu scriu nimic în plus faţă de cei mici, nu vin cu nici o informaţie nouă, iar lumea îi citeşte din inerţie.

Cât de greşit… Un blog este un jurnal personal, cu evenimentele şi trăirile din viaţa fiecăruia. De ce ar fi deosebite evenimentele din viaţa mea faţă de cele din viaţa altuia? Toţi trăim, ne iubim femeile, râdem la veselie, plângem la necaz. Toţi suntem oameni. Nimeni nu vrea să fie blog de ştiri, ci doar să îşi scrie punctul de vedere. Altfel ne-am crea agenţie de presă.

Ştiţi ce face diferenţa? Felul în care scriem. Faptul că eu pot descrie şi o înmormântare într-un stil haios, îi face pe oameni să vină la mine şi a doua oară.
Faptul că eu pun pasiune în ce scriu, faptul că întotdeauna aleg albul şi negrul, nu variantele gri, faptul că ţin la convingerile mele, toate astea îi fac pe oameni să intre şi la cel ce trăieşte în ţara unde nici apocalipsa nu vine.

De ce nu vin oamenii şi la voi?
Pentru că sunteţi acri, pentru că sunteţi frustraţi, pentru că sunteţi plini de ură, pentru că aţi uitat cum e să trăieşti, pentru că întotdeauna aveţi grija caprei vecinului, pentru că strugurii sunt acri, pentru că femeia altuia e întotdeauna mai frumoasă.
Pentru asta şi pentru multe altele.

Când veţi trăi bucuria fiecărei clipe, când nu vă va mai freca grija de ce face celălalt, ci doar de ce faceţi voi, atunci veţi vedea că lucrurile se vor schimba.

Până atunci, nu pot să mă uit la voi decât cu inima grea.
Pentru că mi-e milă.

Later edit: Am observat ca s-a înţeles că m-aş fi referit la aşa zişii bloggeri mici, în titlu. Departe de mine ideea asta. Dimpotrivă, era exact citatul dintr-un blog, legat de bloggerii “mari”, cum că ar fi “de rahat’.

• Mă gândesc foarte serios să numesc un administrator extern pe FORUM. Din păcate nu prea am timp să mă ocup şi de el, iar moderatorii numiţi de mine sunt ocupaţi să se bată cap în cap, nu să şteargă spamul şi nesimţirea.
  Aşa că, de ce ai fi bun de ADMIN pe FORUM?
• Azi am zi de reparaţie la Nova. Mă doare sufletul când mă gândesc. Noroc că e Nova şi costă puţin reparaţia.
• Încă un concurs, în această blogosferă sufocată de concursuri. De data asta se oferă ca premiu un NINTENDO Wii.
• S-a înteţit corul înjurătorilor bogosferici, odată cu vara. Deh, dacă nu mai ofer hosting moca la tot prostănacul, brusc nu mai sunt minunat. De-aia m-am imbolnăvit eu de miserupism.
• În casă e cald de leşini, iar pluginul meteo din firefox îmi arată că sunt 23 de grade şi uşoară ceaţă. Să mori încet, nu alta.

98%How Addicted to Blogging Are You?

OnePlusYou Quizzes and Widgets

Aflată de la nenea Sorin Tudor

Ştiţi că bloggerii de vază din Bucureşti au avut un pictorial în revista BIZ, pictorial condimentat cu clasicele întrebări despre bani şi trafic.

Marius se inflamează că băieţii de la BIZ nu iau în seamă blogurile de provincie. Adică cumva, A-List bloggerii sunt numai în Bucureşti, iar restul nu contează. Deci şi provincia ar avea lideri de opinie.

E posibil ca provincia să aibă lideri de opinie, nu contest. Probabil că sunt bloggeri de valoare şi în alte părţi ale rromâniei. Nu trebuie să îi enumăr eu, doar îi cunoaşte tot poporul.
Ideea e, cum vrei tu, măi Mariusel, să le ia revista BIZ, sau orice altă revistă, interviuri sau şedinţe foto?

Să meargă până la Timişoara, la DE CE? Sau până la Hunedoara, la Sebi şi Denisa? Sau la Braşov, la fulgerică?

Nu este fezabil, rentabil, din orice punct de vedere ai privi problema. De ce să faci asta, atâta timp cât ai giganţi precum Bobby, Zoso sau Piticu, la botu` calului? De ce să cheltui bani să mergi la Iaşi să îl cunoşti pe Mariussescu (care, fie vorba între noi, încă nu are cum să fie comparat cu piticu), când poţi să te întâlneşti cu Piticu la o cafea în Romană?

Ăsta e dezavantajul de a fi provinciali, dragii mei. Putem merge să ne spălăm dosurile în Marea Neagră când vrem noi, dar din păcate, tot ţărani rămânem.
Şi ştiţi care e problema cu ţăranii.

N-ai cu cine, dom`ne, n-ai cu cine…

În viaţa unui creator de conţinut, ca să nu spun problogger că iar îmi sare lumea în cap, lucrurile sunt simple. Scrii, ai, nu scrii, nu ai. Ar trebui să nu ai probleme. Te trezeşti, beai o cafea şi purcezi la muncă. Nu e chiar aşa. De ce?

Lenea e unul din cele mai solide motive din lume. Nu ai nici o altă senzaţie, nu eşti în dureri, nu ai probleme acasă iar teoretic, ce ai de scris e lejer. Dar ŢI-E LENE. Nu vrei pur şi simplu să te atingi de tastele laptopului. Ai face orice altceva, numai asta nu. Degeaba îţi spui “Mişcă, măi animalule, că asta e pâinea ta”. Pur şi simplu organismul refuză să se conformeze.

Te uiţi dimineaţa în ceaşca de cafea şi realizezi că nu ai nimic în cap. Gol. Linişte. Inocenţă. Adică eşti varză. Ce să scrii, ce să scrii? Se apropie ora 9, oamenii vin la birou, se aşteaptă să deschidă feed readerul şi să găsească un articol de-al tău. Iar singurele tale idei se rezumă la biluţe în nas.

În casă e o căldură innăbuşitoare. Tu ar trebui să scrii pe vreo 3 bloguri minim câte un articol. Dar, la urma urmei, sunt blogurile tale. Nu ai şef să te verifice. Nimeni nu îţi poate reproşa nimic, în afară de tine. Ia mai dă-le naibii. Hai mă la plajă, că doar nu se închide internetul dacă nu scriu eu. Desigur, ai şi ceva remuşcări, dar se topesc rapid în faţa unui pahar de bere rece.

Absolut nimeni din anturajul tău nu ia în serios ce faci. Cum mă, tu câştigi bani din asta? Hai bă fugi repede, tu ai impresia că am venit cu pluta pe conductă? Freci duda toată ziua, nu faci nimic.
Degeaba încerci să le explici că aia e munca ta şi că este o treabă serioasă. Hai mă, că am o problemă la maşină, lasă internetul, că tot acolo îl găseşti şi când te întorci.

Aş fi putut pune 5, că aşa se obişnuieşte, dar mă enervează cutumele. Fraţii trebuie să fie 3, exemplele trebuie să fie 5, femeia trebuie să fie numai una.
Soluţiile la subiect le voi da la o dată neprecizată.

Momentan, mă scuzaţi, mă duc la plajă, cu nişte prieteni.
Scriu eu şi altă dată, doar nu fuge internetul de-aici, nu?

Da, după chinuri incomensurabile. Noroc de IamNTZ, că dacă era după mine, şi acum mă dădeam cu capul de pereţi, încercând să rezolv problema diacriticelor.

Deci, sintetizat:

• Tema îmi place mult de tot. Este EXACT ce mi-am dorit eu de la o temă de wordpress. Iar IamNTZ a avut răbdarea titanică de a mă suporta 2 zile în care l-am bătut la cap cu “aia aşa, aia e urâtă, aia e frumoasă, vreau o dungă aici”, etc. Principalul este că a ieşit pe gustul meu
• Desigur, aştept păreri, acum pe răcoare.
• La fel de sigur, părerile vor rămâne la stadiul de păreri, pentru că eu nu mai schimb nimic.
• Deşi toate linkurile sunt redirecţionate, inclusiv feedurile, e bine să vă updataţi feedul. Nu de alta, dar nu aţi vrea să pierdeţi elucubraţiile lui John Chow de Rromânia.
• Desigur, veşnica recunoştinţă dacă daţi de ştire prietenilor, rudelor, colegilor, că cel mai tare blogger din rromânia s-a mutat pe domeniu cu .ro în coadă.

Şi acum, să bem pentru un nou început.
În sănătatea voastră! :))

LE: Bă, unu` nu s-a gandit să mă felicite “bravo bă, pentru noul domeniu, succes, plm”. Toată lumea e critic. Eh….

testing one
LE: Test realizat cu succes. Merge si feedul.

Acum, dacă şi eu, şi nevasta am ajuns la concluzia că vrem să facem aceeaşi chestie ca şi Matt Harding, suntem într-o dilemă. Ce mijloc de transport să folosim?
Eu înclinam spre chestii gen tren sau mersul pe jos, că e sănătos, dar e clar că ea are dreptate.
Şi atunci rămâne întrebarea:

Ce dubiţă este ieftină, consumă puţin, şi este suficient de rezistentă să meargă prin lume până cad şuruburile de pe ea?