Avand in vedere ca m-a mancat in fund aseara sa formatez o partitie folosind un program pe care nu il cunosteam suficient, am reusit sa formatez tot laptopul. Adica tot ce aveam, filme (cu licenta, desigur), poze de la nunta, poze de pe drum, drivere, backupuri, TOT.
Asa ca acum prestez cu inteligenta bovina la restaurarea manuala a batranului Acer 9410.
DND, i’m stupid.
Astăzi am fost să luăm rochie de nasă, pentru naşa de bloggeri. Normal că am plecat transpirat, de emoţie, zgârcenie şi durere.
Pe drumul de plecare, nevestei i se pare că nu este ea destul de accesorizată, aşa că hai să ne oprim la Meli Melo, să luăm nişte bile de pus la gât.
Ştiţi că alea de la Meli Melo fac parte din categoria sclavilor drogaţi. Adică dacă intri în magazin, indiferent de ce ar face, orice vânzătoare trebuie să se oprească şi să urle, da, să urle, “Bine aţi venit la Meli Melo!!!!”. Care Meli Melo e o dugheană împuţită pe colţ de culoar.
În fine, intrăm, urlă aia placa, începem să ne uităm după chestii pe-acolo, normal că vine şi ne deranjează insistent cu acel stupid “Pot să vă ajut cu ceva??”, şi indiferent de răspuns ea tot se bagă peste tine, aducându-te la exasperare. La un moment dat, ce vede bătrânu Arhi? O pălărie de aia “de doamne” cu băşini, largă cât şura lui Moromete, şi o pune pe nevastă să işi pună pălăria în cap, să îi facă o poza.
BAM!
- NU AVEŢI VOIE SĂ POZAŢI ÎN MAGAZIN!
De parcă în acel magazin s-ar vinde minim plutoniu pur, iar noi am rupe secretele de aur ale bijutierilor melomelieni. Degeaba explicam, că e funny şi vreau să fac o poză de amintire, NU AVEŢI VOIE!!
Bineînţeles, am păşit peste linia care demarcă magazinul de restul hypermarketului şi, pe teren neutru fiind, am făcut poza.
- Că staţi, nici acolo nu aveţi voie!
- Domnişoară, sunteţi de la Carrefour?
- Nu, dar regulile lor nu vă dau voie să faceţi poze.
- Să vină ei să îmi spună asta şi nu fac poză. Până atunci…succese.
Vreau să vă zic că intenţionez să fac o reclamaţie la conducerea Meli Melo.
Când am plecat de acolo nu a răcnit nimeni după mine:
-MULŢUMIM CĂ AŢI CUMPĂRAT DE LA MELI MELO, MAI TRECEŢI PE LA NOOOOOOOOOI!
Păi se poate domnule, aşa vă trataţi voi clienţii??
De ceva timp îmi este bine. Ştiu, sună banal, dar mie chiar îmi este bine. Adică sunt fericit.
Am o căsnicie fericită, iar sentimentele unul faţă de celălalt parcă cresc, cu fiecare zi ce trece. Sunt unul din puţinii fericiţi, care sunt iubiţi de femeia iubită.
Am un job mulţumitor. Nu am grija zilei de mâine din punct de vedere financiar. Bine, asta nu înseamnă că mâine îmi iau Golful mult visat. Dar nu mă scobesc în buzunare dacă vreau o shaorma.
Amândoi suntem relativ sănătoşi, în limitele impuse de E-urile consumate.
Faza care vine la final este următoarea. Am o stare ciudată de teamă. Teamă că toate astea s-ar putea sfârşi, dintr-un motiv nedefinit. Nu se concretizează în nimic, ci pur şi simplu este o TEAMĂ.
Paranoia, sau schizofrenie?
Mai țineți minte joaca mea cu păpușile voodoo, dinainte de meciul cu Italia?
Nu-i așa că a fost funny? Eu cel puțin m-am distrat de minune făcând filmulețul.
Dealtfel, orice om cu puțin creier în golul dintre umeri, realizează că e un film distractiv.
Nu și userii trilulilu. Ia să privim puțin comentariile de la film:
Liana
NASPA…RAU….CE AI CREZUT CA REUSESTI CU ASA CEVA ??????? DAR OARE…TOTI ROMANII SANT INFRACTORI ???? NU……..SIGUR CA NU……..DAR NICI TOTI ITALIENII NU SANT RAI….ASADAR, SANTEM TOTI OAMENI.
Marius
Nu stiu ce gasesc unii de ras la prostia asta… Dar se vede care e nivelul de gandire al oamenilor din tara asta! Desi cred ca nu sunt singurul care a raportat acest filmuletz ca neadecvat, inca nu s-a intamplat nimic cu el… Aici nu mai e vorba de libertate de opinie…
Astăzi am mers la sală cu autobuzul. Da, știu, și mie mi-e jenă. Așa un blogger de succes, să meargă cu 2-ul.
Cu ocazia asta am văzut și eu recolta 2008 de păsărici, începând cu vârsta I, 14-15, până la vârsta de aur, 28-29.
Am remarcat ceva, probabil stupid și totalmente masculin, dar mi-a sărit în ochi.
Fetele, femeile, cu cât sunt mai grasune, cu atât se îmbracă mai sexy, deci mai libidinos.
Stăteam în autobuz lângă o păpușică, îmbrăcată în alb, frumușică, sexy, bun gust, o umbră de sutien lăsată să se întrevadă la despicătura cămășii, o minunăție. Numai bună să îți desfeți bătrânii ochi într-un autobuz aglomerat.
Când am coborât, oroare. În fața mea, o puștoaică, maxim 18-19 ani, îmbrăcată în blugi fără talie și un maieuț decoltat, cu bretele subțiri. Avea, vă jur, cel puțin 80 de kilograme. Transpirația lucea pe pielea cremoasă de la atâta grăsime, șuncile atârnau la coate, tone de burți se revărsau peste marginea pantalonilor, trăgând, așa cum e și normal, să acopere o fofoloancă ce stătea să izbucnească din strânsoarea blugilor prea mici pentru pulpele acelea hidoase.
Desigur, ochii mei s-au speriat și au încercat să fugă, trăgând după ei și corpul, care era cât pe ce să fie călcat de un taxi. Noroc că în momentul traversării am văzut pe partea cealaltă, un munte de femeie, rotund în toată puterea cuvântului, îmbrăcat într-o rochiță înflorată, care trecea puțin peste bucile cât china.
Măi păsărelelor, chiar nu realizați că sunteți hidoase la maxim? Transpirate, cu pieile la soare, cu dâre de jeg de la praf, cu burțile revărsate, totul pentru atragerea unui mascul feroce, care la vederea unei asemenea priveliști nu va face decât să fugă cu elan muncitoresc.
Asta e, bunul gust ori te naști cu el, ori nu.
În rest, nimicnicie.
De dimineaţă mă trezisem cu un chef nebun de scris tâmpenii. Voiam să îl injur puţin pe Mazăre, pentru distrugerea parcului Tăbăcăriei. Voiam să îi injur pe comentatorii de la TVR1, care nu au nici o treabă cu comentatul unui meci. Te ia somnul ascultându-i. Unde e frate Teoharie Coca-Cozma? Când îţi comenta ăla un meci, săreai din jambiere cu berea în braţe. Ascultându-l aseară pe tânărul agramat de la TVR, la scorul de 1-0 pentru Portugalia m-am dus să mă uit la Spiderwick Chronicles.
Aş mai fi vrut să înjur şi băncile. Plătesc la Eurolines ăla o gălăgie de bani lunar şi degeaba plătesc. Parcă se duc în Groapa Marianelor. Indiferent de suma achitată, soldul rămâne acelaşi. Pentru un nenorocit de frigider de 14 milioane cred că am plătit deja vreo 30.
Dar nu îi înjur pe niciunul. Astăzi mă simt blând. Ne-am trezit dimineaţă, ne-am băut cafelele şi am bârfit puţin, am scăpat şi de socru-meu care a plecat spre zări mai calde. Viaţa e frumoasă.
Plus că atunci când a plecat adorata la muncă mi-am dat seama că o să îmi fie prea dor de ea să o las să plece, aşa că mi-am luat laptopul în spate şi am plecat cu ea.
Şi acum bloghez de pe wirelessul de la Rouge Cafe, păpând nişte Fornetti, bârfesc mental lumea care trece prin faţa mea, mai sorb o gură de cafea de la Springtime (cred că au văzut ce am scris aici, că şi-au îmbunătăţit cafeaua în mod substanţial).
Vorba unui mare filozof în viaţă, RELAX, YOU HAVE PLENTY OF TIME.
Cine nu ar vrea să fie Cabral? Înalt, frumos, sexos, vedetă, tot ce vrei.
Dar nu de asta vreau eu, pentru că le am şi eu pe toate.
Vreau să fiu Cabral pentru mesaje de genul ăsta. Aşa arată o fană adevărată. Şi cred cu adevărat în declaraţiile ei, şi sunt sigur că dacă Cabral ar spune “Bre, te vreau”, ea ar refuza pentru că îl respectă prea mult.
Deci, păsăricilor, la mine când săriţi cu mesaje de genul ăsta?
