Iarăşi a început sufocarea. Traficul a devenit infernal. Dacă vrei să pleci din oraş, nu ai nici o şansă. Cozi kilometrice de maşini se întind pe drumul spre Vamă.

Iarăşi nu se mai respectă nici o lege de circulaţie. Schimbări bruşte de bandă, accidente peste accidente, idioţi opriţi în stâlpi pentru că aveau 130 la oră în oraş.

Iarăşi este mizerabil oraşul. Jegul a început să ne inunde, fără discriminare. Coşurile de gunoi plâng, goale, mormanele de hârtii şi ambalaje care se strâng SUB ele. Plaja este plină de ambalaje de shaorma, sticle de cola la 1 litru, sticle de bere, hârtie igienică folosită, prezervative, căcaţi.

Iarăşi marea este inundată de gunoaie. Nu ai cum să faci o baie fără să te agăţi într-o punga, fără să calci o sticlă sau să te înfăşori în resturi menajere. Desigur, şi nelipsiţii căcaţi.

Motivaţia?
Au venit bucureştenii la mare.
Mergeţi mă şi la bulgari, să îi fericiţi şi pe ei, că pe noi ne-aţi dus pe cele mai înalte culmi.

În seara asta, după ce am fost să schimb camera (vă zic mâine ce și cum), ne-am luat o găleată de aripioare de pui de la Kentucky, ca ne era și foame, și poftă.
Normal, de foame, le-am mâncat pe drumul dintre Carrefour și casă, fără să avem nimic de băut. Și i se face sete nevestei, iar ei când îi e sete, vrea cola.

Ce îi zice al ei, când să se ducă să cumpere:

- Iubi, ia și tu niște cola light, să aibe mai puține calorii.

Asta după ce mâncaserăm 16 aripioare de pui. Acum mă preocupau caloriile…

Toată lumea înjură noul City Park Mall. Că e o baracă jalnică, că e mizerabilă peste tot, că praful se depune în straturi dese peste tot, fără posibilitatea de a scăpa de el.

Totuşi, în fiecare zi e plin de cocalari, piţipoance, fetiţe de piar şi băieţei cu bani.
Ce fac ei în mall, în afară de a se holba la vitrinele cu preţuri exorbitante?

SE BAT PE MÂNCARE!

În fiecare zi, food courtul este plin. Cozi uriaşe la KFC şi McDonalds. Mâini hulpave se întind tremurânde după hamburgeri şi aripioare, curg zemuri din guri întredeschise aşteptând paharul plin de gheaţă, cu puţină Cola.

E foarte interesant de observat. De ce? Pentru că nu am văzut atâta îmbulzeală niciodată la McDonaldsul de la Delfinariu de exemplu.
Numai că acolo nu te poate vedea nimeni cum te dai tu mare ospătându-te dintr-un BigMac şi ar fi păcat.

Am văzut astăzi cea mai grasă copilă pe care am văzut-o eu vreodată. Erau la masă, la shaormărie la Voiculescu (care shaorma, btw, bleah, după ce că a venit sezonul şi are un gust de tot rahatul, azi am găsit şi două fire de păr pubian). Eu aşteptam cu nevasta să prestăm la 2 shaorme pe mal de mare la cazino, când am vazuto pe ea.

Stătea împreună cu un grup de fetiţe de vârsta ei, maxim 12-13 ani. Avea un spate lat cât toate colegele ei de la masă. Şi în faţă, o uriaşă porţie de pui pane, vreo 5-6 bucăţi şi un morman cât un stog de paie, de cartofi prăjiţi. Mânca hulpav, aplecată deasupra mesei. Mormanele de cartofi dispăreau in gâtlejul hămesit ca într-un vortex de antimaterie. Puii işi lepădau oasele ronţăite într-un ritm ameţitor. Îi trosneau oasele de pui în dinţi de se auzea de la tejghea unde stăteam la coadă. De fapt asta mi-a atras atenţia. Halul în care mânca.

Pur şi simplu am rămas amândoi împietriţi. E absurd, cel puţin din punctul meu de vedere, că nişte părinţi pot asista la distrugerea fizică a propriului copil, fără să ia nici un fel de măsură. Absurd şi inadmisibil. Înţeleg că suntem ocupaţi, că nu avem timp, că viaţa este grea. Dar sunt copiii lor! Ei i-au dorit. Ei i-au adus pe lume, nu s-au cerut ei să vină.

Oare ei nu realizează că se fac vinovaţi practic de uciderea propriului copil?

Inauguram pe arhiblog o noua categorie, guest post.
Cel ce deschide aceasta categorie este Marius Tudor, cu un post detaliat despre blaturile din Divizia A sau Liga I. Asta pentru ca s-a declarat nemultumit de postul meu legat de acest subiect.

Contrar asteptarilor, primul blat al campionatului, care de fapt s-a consumat ca un act de amicitie, eu iau trei puncte la mine acasa, tu la tine, a implicat, si surprinzator daca privim situatia finala, Gloria Buzau si Ceahlaul. Cazul de trei cu trei, sistem practicat la nivel inalt inca din trecut de tata Jean, la Bistrita, cu succes. Ambii conducatori nu prevedeau ca se vor bate la retrogradare, asta ca o ironie a sortii, care scoate in evidenta, proasta manageriere a substraturilor din Liga mioritica. De urmarit si foarte suspect, tot in etapa a doua, victoria Unirii Urziceni in fata “sepcilor rosii” (0-2 la pauza, 3-2 la final).

Pe sistemul vindem tot pentru Dinamo, pentru ca nu stiu de cand Ceahlaul n-a mai castigat corect in fata “cainilor”, etapa a treia a adus ceea ce nu mai este un secret. Dinamo castiga sec, sub Pietrisica, 3-0.

Etapa a cincea, pune in lumina ideea ca moldoveanul e frate cu moldoveanul. Citeşte mai departe »

Andreea Antonescu si Iulia Chelaru sunt doar două exemple care îmi vin în minte acum. Şi nu pot să inţeleg de ce aleg să se desfigureze în halul acesta. Pentru că sunt cu adevărat hidoase.

Ştiţi care e tradiţia seculară românească? Nu este crăciunul, nu este paştele, nu este boboteaza. Nu.
Tradiţia româneascăi este călcatul în picioare la cozi.

Ne reculegem in ajunul învierii mântuitorului? Nu putem să o facem decât in faţa bucatelor tradiţionale, cum zilnic ne pisează tinerele cu 2 neuroni de la pupitrul ştirilor de la orice televiziune. Asa că ne imbarcăm, cu căţel, cu purcel, şi ne ducem să ne aşezăm la cozi la hypermarketuri.

Vine Crăciunul? Păi ce ar fi Crăciunul fără bucatele tradiţionale băgate la burdihan? Deci, supermarket.
Eu, ca orice om cu tendinte occidentale în cap, dau să intru in Real azi, să îmi iau o cola. Jesus, mi-a venit să o iau la fugă. Se alergau oamenii pe acolo, se călcau pe bătături cu cărucioarele, se aruncau pâîni in coşuri de la distanţă, răcnete cu indicaţii despre cate kile de caşcaval să ia consortul, bătaie pe ultima roşie sau ultimul castravete din coşurile de pe culoare.

Dar ce pioşi vor fi toţi, în sfanta noapte de paşti, cu lumânarea si oul în mâna. Cum îşi vor face ei cruce cu sfântă evlavie, şi cum vor muşca din bucata de cozonac, câstigata cu preţul transpiraţiei si înjurăturilor de pe culoarele magazinelor.
Şi-aşa mai bifăm o sarbătoare.

Românii sunt un popor pios şi ortodox prin excelenţă. La noi s-a inventat sfinţirea.
Sunt sigur ca daca Iisus Hristos ar fi auzit de Burebista, ar fi venit să fie răstignit in Dacia.
Şi in timp ce i s-ar fi bătut cuiele in mâini, ar fi suspinat:

Mânz, viezure, miere, pârş, barză, brânză….

Hai ca am ras si in dimineata asta. Directoarea nustiucarei spital se minuna in fata camerelor de luat vederi de la irealitatea, ca nu intelege de ce nu se angajeaza medicii tineri in spitale, de ce nu se prezinta la concursuri. La fel si asistentele.
Sa fie oare din cauza ca au salarii de mizerie, si prefera sa mearga in strainatate? Sa fie din cauza conditiilor de groaza din spitalele romanesti? Sa fie din cauza nepotismelor care predomina in orice sectie, sefii de sectii angajand pe sex, spranceana si grad de rudenie?
Neaaa. Nu pot sa cred. Sunt alte motive.

Totusi un subpunct. Atata timp cat statul plateste scolarizarea si pregatirea lor, mi s-ar parea perfect normal sa aiba o clauza contractuala ca, dupa terminarea scolii, rezidentiatului, sa fie obligati sa stea in romania un numar de ani. Primesti gratis invatatura, ofera o parte din ea celor ce ti-au dat-o.

Marea majoritate a comentariilor din miniforumurile de pe arhiblog se termina in “ce aveti cu noi”.
Am primit pe mail explicatia, fara sa fie nevoie sa o sintetizez. Autorul este un profesor de scoala generala, care doreste sa nu ii fie facut public numele sau adresa de e-mail.
Luati de va minunati:

Sunt profesor si in scoala noastra au aparut emokids. dincolo de moda in cosmetica/machiaj, imbraminte si muzica preluate de adolescenti avem si cazuri cazuri de elevi taiati si bandajati la maini si picioare, bandajati. Nu pot sta nepasator cand vad mai in fiecare din clasele a VIi-a , a VIII-a si a IX-a asa ceva.
… in cadrul institutiei noastre exista intre elevi un fenomen de automutilare , mai exact, unii elevi isi produc taieturi pe antebrate , fenomen ce a capatat simptomele unui curent …
… cand am aflat de primul caz , am facut in vestigatii in randul elevilor si am constatat ca fenomenul este unul de durata mai lunga , cu vechime , cu mai multi elevi implicati …
… primul caz a fost al unei eleve din clasa a VII-a care avea zgarieturi superficiale , dar sesizabile , la nivelul antebratului si care a motivat actiunea prin … aveam nervi si am vrut sa ma descarc deoarece m’am certat cu prietenul meu …
… am primit informatii ca exista si alte eleve in aceeasi clasa care si’au produs acelasi gen de taieturi , unele cu vechime de peste un an de zile …
… in urma cu doua saptamani nu stiam nimic , dar pana acum am discutat cu peste 10 elevi care prezinta zgarieturi , taieturi si cu alti 15 elevi care sunt in imediata lor zona de influenta si cred ca mai sunt cel putin inca pe atatia de care inca nu stim …
… din informatii de la elevi am inteles ca , in unele cazuri , taieturile sunt efectuate de unii dintre ei mai curajosi care deja au experimentat pe pielea lor senzatia …
… de obicei , elevii se mutileaza acasa sau in afara scolii de multe oriin urma consumului de alcool …
… elevii acestia sunt mult mai mult preocupati de a atrage atentia asupra lor decat de programul scolar … uneori motivatiile sunt diverse , de cele mai multe ori puerile si consider ca trebuie sa atraga atentia parintilor care de cele mai multe ori nu au timp sau isi neglijeaza copiii …
… deoarece fenomenul poate sa se transforme in tragedii de amploare, atrag atentia factorilor responsabili elevilor , parintilor , profesorilor dirigintilor , inclusiv institutiilor ca politia si protectia copilului …

Uite, de asta sunt contra fenomenului. Da, si eu am fost pusti, si eu am fost rebel, dar nu ma taiam pe maini, nu ma drogam, pe motivul ca sunt trist si neinteles. Noi sufeream din alte motive, mult mai reale, dar asta ne transforma si ne intarea. Iar daca parintii erau plecati la munca all day long, eu eram cu cheia de gat si cu fratii mai mici de mana, nu aveam timp sa imi plang soarta cruda si lipsa de atentie parentala.
Stiti ce v-ar trebui? O bataie buna. De aia de sa lesinati de durere. V-ar trece emotiile…rapid

Stiti cum se dadea inainte spaga, de catre reprezentantii firmeor de farmaceutice?
La sfarsit de luna, mergea la nenea medicul, asta deschidea retetarul si incepea sa numere. 1,2,3,100,1000 prescrise. Ura, poftiti 1000 de euro.
De ceva vreme, pe retete trebuia trecuta substanta activa, nu medicamentul. Si au scazut dramatic si veniturile medicilor, crescand cele ale farmacistilor, care erau raspunzatori de medicamentul care contine acea substanta.
Si normal ca s-au revoltat domnii medici. Adica sa nu manance si gura noatra o paine alba??
Si domnul Nicolaescu le-a dat, de astazi, ce doreau.
Medicii elibereaza retete care contin numele medicamentelor.
Haide cu Audi ala….