DISTRUSE DE COLAGEN
Andreea Antonescu si Iulia Chelaru sunt doar două exemple care îmi vin în minte acum. Şi nu pot să inţeleg de ce aleg să se desfigureze în halul acesta. Pentru că sunt cu adevărat hidoase.
EFECTELE ALCOOLULUI PE BLOG
Încep prin a-mi cere scuze dacă am injurat pe cineva aseară. Eram beat, iar eu când sunt beat
1. Nu ţin minte nimic din ceea ce fac
2. Sufăr de jemenfishism, adică pe româneste, mi se rupe.
Ieri ne-am reîntâlnit nişte vechi prieteni, care probabil ne înjură şi acum pentru că am plecat târziu de la ei. În sfârsit, a meritat să aibe si nevasta permis, pentru că a condus în timp ce eu mormăiam ininteligibil de pe bancheta din dreapta.
Când am ajuns acasă, am mâncat toate aperitivele care le cumpărase nevasta pentru paşti, după care, in mod absolut normal şi corect, am vomitat. Dimineaţă stătea Dani şi nu ştia pentru ce să se enerveze. Că le-am mâncat sau că le-am regurgitat fără folos.
Într-un cuvânt, ieri a fost o zi mişto. Singurul lucru regretabil e că am scris pe blog în stare de ebrietate, dar, asta e.
You gotta love me enyway.
SUNT BEAT
Sunt beat p…ă. Mă gandesc la cei ce citesc acest site. Sunt incorect faţă de ei sau nu?
Ei intră aici, sper, cred, pentru a citi aberaţiile mele.
Eu, pentru a reîntâlni un vechi prieten.
Cui plm îi pasă?
LE: M-am trezit…
FRUMUSETI ADEVARATE
Aşa aratau femeile in reviste, înainte de a se inventa photoshopul. Eu spun că erau mai frumoase şi mai naturale…
SINUCIDERE PRIN CRIMĂ
Înainte de a merge la pescuit, o mică chestie.
Stirea: Un jandarm a fost gasit mort in casă, injunghiat in gât si stomac, soţia moartă, injunghiată in stomac şi copilul lor de 5 ani, ştrangulat.
Ipoteza preliminara a poliţiştilor, teoretic colegi in Ministerul de Interne?
Omul şi-a ucis soţia, şi-a ştrangulat copilul şi s-a sinucis. Cu lovituri repetate de cuţit in gât si burtă.
Concluzia: Vă las pe voi să o trageţi.
Nevasta e de părere ca şi poliţiştii au bani împrumutaţi de la respectivii cămătari.
OCUPAŢII DE STUDENT
Plictiseala este mare, chiar când sunt subiecte fierbinţi precum ISO 9001, cum faci un tabel în excel şi cum exporţi un word în excel, cum îi spune recepţionerului in engleză şi alte cursuri de renume mondial.
Faza interesantă e alta. Că am vrut să mă duc cu laptopul şi să scriu la laptop ce am de scris.
NU AM VOIE.
Într-o facultate particulară, în anul 2008, mi s-a explicat că scrisul e important, că aşa mi se fixează informaţia în memorie, şi că, in general, e ilegal să vin cu un laptop la facultate. A, şi să nu mai fac notă discordantă faţă de ceilalti studenţi.
Deci e vina mea că ăia nu au bani să îşi ia laptop, e vina mea că la informatică, prima întrebare pe care o pun profesorului este “Nu vă supăraţi, de unde se deschide ăsta?”.
Mai există si în alte tări asemenea interdicţii comuniste, sau e o caracteristică a rromâniei?
Ceea ce chiar nu m-ar mira deloc…
4 ANI
Ea: (soptind dulce la urechea lui): Te iubesc….La multi ani, pentru cei patru ani minunati alaturi de tine!
El: inca nu e ora 24:00, nu sunt patru ani.
Ea: Ore, minute, secunde, ani…cine sta sa le numere?
El: EU!!
Da, astăzi împlinim 4 ani de căsnicie. Cei mai minunaţi 4 ani din viaţa mea, cei mai plini, cei mai frumoşi. Anii în care m-am simţit un om împlinit, m-am simţit mai iubit decât m-am simţit vreodată.
Şi totul doar datorită ei, omul minunat care a ales să işi petreacă restul vieţii alături de mine. Recunosc sincer că, nici acum, după 4 ani, nu inţeleg de ce, având in vedere că mă cunosc prea bine.
Important este că e alături de mine.
Şi îi mulţumesc.
JESUS DE SUPERMARKET
Ştiţi care e tradiţia seculară românească? Nu este crăciunul, nu este paştele, nu este boboteaza. Nu.
Tradiţia româneascăi este călcatul în picioare la cozi.
Ne reculegem in ajunul învierii mântuitorului? Nu putem să o facem decât in faţa bucatelor tradiţionale, cum zilnic ne pisează tinerele cu 2 neuroni de la pupitrul ştirilor de la orice televiziune. Asa că ne imbarcăm, cu căţel, cu purcel, şi ne ducem să ne aşezăm la cozi la hypermarketuri.
Vine Crăciunul? Păi ce ar fi Crăciunul fără bucatele tradiţionale băgate la burdihan? Deci, supermarket.
Eu, ca orice om cu tendinte occidentale în cap, dau să intru in Real azi, să îmi iau o cola. Jesus, mi-a venit să o iau la fugă. Se alergau oamenii pe acolo, se călcau pe bătături cu cărucioarele, se aruncau pâîni in coşuri de la distanţă, răcnete cu indicaţii despre cate kile de caşcaval să ia consortul, bătaie pe ultima roşie sau ultimul castravete din coşurile de pe culoare.
Dar ce pioşi vor fi toţi, în sfanta noapte de paşti, cu lumânarea si oul în mâna. Cum îşi vor face ei cruce cu sfântă evlavie, şi cum vor muşca din bucata de cozonac, câstigata cu preţul transpiraţiei si înjurăturilor de pe culoarele magazinelor.
Şi-aşa mai bifăm o sarbătoare.
Românii sunt un popor pios şi ortodox prin excelenţă. La noi s-a inventat sfinţirea.
Sunt sigur ca daca Iisus Hristos ar fi auzit de Burebista, ar fi venit să fie răstignit in Dacia.
Şi in timp ce i s-ar fi bătut cuiele in mâini, ar fi suspinat:
Mânz, viezure, miere, pârş, barză, brânză….
VIOLENŢA IMPOTRIVA FEMEILOR
[coolplayer width=”480″ height=”380″ autoplay=”0″ loop=”0″ charset=”utf-8″ download=”0″ mediatype=”"]
VIOLENTA IMPOTRIVA FEMEILOR
[/coolplayer]
AJUTOARE PENTRU PENSIONARI
Era o coadă imensă in faţa clubului pensionarilor de pe şoseaua Mangaliei. Se dădeau ajutoarele de la primărie. Kilul de zahăr, puiul, uleiul.
Semăna atât de tare cu cozile de pe vremea răposatului…
Ştiu că in esenţă gestul e meschin şi nu reprezintă decât o mare pomană electorală.
Dar cine îi ajută altfel pe oamenii aceia? Oare ei de plăcere stau şi se calcă in picioare pentru alimente a căror valoare e egală cu costul unui shot de tequilla in Club Bamboo?
Nu de plăcere stau ei. Stau pentru că sunt săraci. Pentru că au pensii mizerabile. Pentru că au ales calea mai usoară, atunci când erau în putere.
Dar asta nu înseamnă ca trebuie sa plătească toata viaţa prin foame si umilinţe.
Mai anii trecuţi se organizau chete, colecte, de sărbători, pentru cantine sociale, aziluri de bătrâni.
Să înţeleg că a dispărut interesul sau că nu mai prezintă avantaje financiare o asemenea acţiune.
Cui lăsăm batrânii noştri?



