de micu`TZU

Mi-am luat nevasta (de fapt ea pe mine) şi am purces vineri după amiază la plajă, într-un golfuleţ mai simpatic. Am stat la baza unui dig (ca-n foto), lăngă o domniţă şi un domn mai în vârstă, ulterior mai apărând un tataie. Cei trei păreau că se cunosc, ceva de genul clienţilor vechi ai locaţiei. Apa un pic cam rece (estimez un 18 gr.) dar foarte curată, limpede. Plecând de la acest aspect, unul din ei spune ceva de genul că de regulă, apa e murdară şi din cauza Petromidiei, mizerie şi poluare peste tot. Inclusiv acolo erau peturi, cutii de bere, suc, etc. Comentam noi aşa şi ne plângeam că aruncă nenorociţii pe acolo, că oricum nu adună nimeni, etc…. Trece juma de ora şi scoate un tataie din ăia o bere, o rade şi jap aruncă cutia sub o piatră. Eu zâmbesc acru şi….. tac. Nevastă-mea ia o pungă şi începe să adune peturile şi cutia ăstuia, la care ălălaltul spune că de ce adună, că nu le-a făcut ea.
Doamna mea, într-un moment de inspiraţie de zile mari zâmbeşte absolut normal şi spune: “vreau ca maine când vin aici să fie curat”. Ăla cu berea s-a făcut pământ, iar tipa de era acolo îi spune “nea …cutare… ai o bilă neagră”.
Concluzia e a fiecăruia.
A mea e clară.
Mereu ceilalţi sunt de vină.
La nivel declarativ stăm excelent.
Practica ne omoară.
În practică nu reuşim să nu fim nesimţiţi.

Post telegrafic, scris de pe telefon. Suntem in hunedoara, bem în nesimţire, cât mai putem, că după aia Sebi se însoară şi cine ştie dacă o să mai aibă voie.

Stiu că vă e dor de mine, şi mie mi-e dor de voi. Dar aşa, cu-atât mai dulce va fi reîntâlnirea.

de micu`TZU

Întrucât respectabilul Arhi a tot făcut referiri delicate la serviciile de telefonie mobilă, am considerat că un exemplu de logică şi corectitudine a la Romtelecom nu strică.
Iată o factură primită de cineva, 100% reală (am originalul).
A se remarca perioada de facturare.
Dar şi suma!!!!

de micu`TZU

Întrucât bătrânul Arhi este plecat în deplasare sprea a călăuzi un cuplu de tineri pe calea dreaptă a credinţei şi a comuniunii spirituale (că presupun că de comuniunea fizică se ocupă singuri, porumbeii), mi-a revenit cinstea, onoarea şi deosebita plăcere de a aprinde luminile de avarie şi de a menţine un suflu viu pe acest blog.
Activitatea mea de aici se va concentra pe două direcţii principale:
1. Moderarea/ştergerea porcismelor pe care le infiltrează din când în când câte un idiot
2. Pe cât posibil, pe măsura ideilor ce vor apărea, să pun unu-două articole, evident, de cea mai bună calitate.
În speranţa că patronu` va da curând de calculator cu acces larg la fluxul informaţional denumit în mod popular internet, vă doresc lectură deasă şi commenturi aşijderea.

PS: Cum era proverbul ăla “când pisica nu-i acasă…..”
hihihihi

Astăzi plec spre Deva. Sau Hunedoara, unde naiba or sta copiii aştia, că niciodată nu ţin minte.
Sunt curios dacă ţine Nova la atâta drum. Încă nu ne-am hotărât ce traseu să alegem.
Care o fi cel mai frumos drum Constanţa - Hunedoara?

Ştiţi că bloggerii de vază din Bucureşti au avut un pictorial în revista BIZ, pictorial condimentat cu clasicele întrebări despre bani şi trafic.

Marius se inflamează că băieţii de la BIZ nu iau în seamă blogurile de provincie. Adică cumva, A-List bloggerii sunt numai în Bucureşti, iar restul nu contează. Deci şi provincia ar avea lideri de opinie.

E posibil ca provincia să aibă lideri de opinie, nu contest. Probabil că sunt bloggeri de valoare şi în alte părţi ale rromâniei. Nu trebuie să îi enumăr eu, doar îi cunoaşte tot poporul.
Ideea e, cum vrei tu, măi Mariusel, să le ia revista BIZ, sau orice altă revistă, interviuri sau şedinţe foto?

Să meargă până la Timişoara, la DE CE? Sau până la Hunedoara, la Sebi şi Denisa? Sau la Braşov, la fulgerică?

Nu este fezabil, rentabil, din orice punct de vedere ai privi problema. De ce să faci asta, atâta timp cât ai giganţi precum Bobby, Zoso sau Piticu, la botu` calului? De ce să cheltui bani să mergi la Iaşi să îl cunoşti pe Mariussescu (care, fie vorba între noi, încă nu are cum să fie comparat cu piticu), când poţi să te întâlneşti cu Piticu la o cafea în Romană?

Ăsta e dezavantajul de a fi provinciali, dragii mei. Putem merge să ne spălăm dosurile în Marea Neagră când vrem noi, dar din păcate, tot ţărani rămânem.
Şi ştiţi care e problema cu ţăranii.

N-ai cu cine, dom`ne, n-ai cu cine…

Astăzi am fost să luăm rochie de nasă, pentru naşa de bloggeri. Normal că am plecat transpirat, de emoţie, zgârcenie şi durere.

Pe drumul de plecare, nevestei i se pare că nu este ea destul de accesorizată, aşa că hai să ne oprim la Meli Melo, să luăm nişte bile de pus la gât.

Ştiţi că alea de la Meli Melo fac parte din categoria sclavilor drogaţi. Adică dacă intri în magazin, indiferent de ce ar face, orice vânzătoare trebuie să se oprească şi să urle, da, să urle, “Bine aţi venit la Meli Melo!!!!”. Care Meli Melo e o dugheană împuţită pe colţ de culoar.

În fine, intrăm, urlă aia placa, începem să ne uităm după chestii pe-acolo, normal că vine şi ne deranjează insistent cu acel stupid “Pot să vă ajut cu ceva??”, şi indiferent de răspuns ea tot se bagă peste tine, aducându-te la exasperare. La un moment dat, ce vede bătrânu Arhi? O pălărie de aia “de doamne” cu băşini, largă cât şura lui Moromete, şi o pune pe nevastă să işi pună pălăria în cap, să îi facă o poza.

BAM!
- NU AVEŢI VOIE SĂ POZAŢI ÎN MAGAZIN!

De parcă în acel magazin s-ar vinde minim plutoniu pur, iar noi am rupe secretele de aur ale bijutierilor melomelieni. Degeaba explicam, că e funny şi vreau să fac o poză de amintire, NU AVEŢI VOIE!!

Bineînţeles, am păşit peste linia care demarcă magazinul de restul hypermarketului şi, pe teren neutru fiind, am făcut poza.
- Că staţi, nici acolo nu aveţi voie!
- Domnişoară, sunteţi de la Carrefour?
- Nu, dar regulile lor nu vă dau voie să faceţi poze.
- Să vină ei să îmi spună asta şi nu fac poză. Până atunci…succese.

Vreau să vă zic că intenţionez să fac o reclamaţie la conducerea Meli Melo.

Când am plecat de acolo nu a răcnit nimeni după mine:

-MULŢUMIM CĂ AŢI CUMPĂRAT DE LA MELI MELO, MAI TRECEŢI PE LA NOOOOOOOOOI!

Păi se poate domnule, aşa vă trataţi voi clienţii??

În viaţa unui creator de conţinut, ca să nu spun problogger că iar îmi sare lumea în cap, lucrurile sunt simple. Scrii, ai, nu scrii, nu ai. Ar trebui să nu ai probleme. Te trezeşti, beai o cafea şi purcezi la muncă. Nu e chiar aşa. De ce?

Lenea e unul din cele mai solide motive din lume. Nu ai nici o altă senzaţie, nu eşti în dureri, nu ai probleme acasă iar teoretic, ce ai de scris e lejer. Dar ŢI-E LENE. Nu vrei pur şi simplu să te atingi de tastele laptopului. Ai face orice altceva, numai asta nu. Degeaba îţi spui “Mişcă, măi animalule, că asta e pâinea ta”. Pur şi simplu organismul refuză să se conformeze.

Te uiţi dimineaţa în ceaşca de cafea şi realizezi că nu ai nimic în cap. Gol. Linişte. Inocenţă. Adică eşti varză. Ce să scrii, ce să scrii? Se apropie ora 9, oamenii vin la birou, se aşteaptă să deschidă feed readerul şi să găsească un articol de-al tău. Iar singurele tale idei se rezumă la biluţe în nas.

În casă e o căldură innăbuşitoare. Tu ar trebui să scrii pe vreo 3 bloguri minim câte un articol. Dar, la urma urmei, sunt blogurile tale. Nu ai şef să te verifice. Nimeni nu îţi poate reproşa nimic, în afară de tine. Ia mai dă-le naibii. Hai mă la plajă, că doar nu se închide internetul dacă nu scriu eu. Desigur, ai şi ceva remuşcări, dar se topesc rapid în faţa unui pahar de bere rece.

Absolut nimeni din anturajul tău nu ia în serios ce faci. Cum mă, tu câştigi bani din asta? Hai bă fugi repede, tu ai impresia că am venit cu pluta pe conductă? Freci duda toată ziua, nu faci nimic.
Degeaba încerci să le explici că aia e munca ta şi că este o treabă serioasă. Hai mă, că am o problemă la maşină, lasă internetul, că tot acolo îl găseşti şi când te întorci.

Aş fi putut pune 5, că aşa se obişnuieşte, dar mă enervează cutumele. Fraţii trebuie să fie 3, exemplele trebuie să fie 5, femeia trebuie să fie numai una.
Soluţiile la subiect le voi da la o dată neprecizată.

Momentan, mă scuzaţi, mă duc la plajă, cu nişte prieteni.
Scriu eu şi altă dată, doar nu fuge internetul de-aici, nu?

Ştiţi vechea metodă a ăstora de la telefonia mobilă, aplicată când vrei să te dezabonezi, nu?

Vai, dar mai staţi, să discutăm, deci vă mai dăm 2 puncte thank you şi aveţi şi posibilitatea de a cumpăra un telefon cu 2% discount şi vă dăm şi 10 minute în reţea, numai să mai staţi la noi 2 ani.

Metodă veche şi total ineficientă, dacă cineva vrea să plece, i se fâlfâie de cele 10 minute în reţea.
Probabil, văzând lipsa de eficienţa, au trecut la o altă metodă. Metoda tragerii de timp. Adică nu mai încearcă să te convingă să stai, ci trag de timp cu dezabonarea, să mai prindă 2 luni de plată a abonamentului.

Remarcaţi stilul ingâmfat şi stupid al operatorului de la telefon. Iar replica e ucigătoare. Pentru că nu poate lua legătura cu colegii de la departamentul respectiv, omul trebuie să aştepte 30 (TREI ZECI DE ZILE!) până va fi contactat de un reprezentant Orange, care îi va înregistra cererea, iar după aceea va mai sta 30 de zile, că ăsta e preavizul legal.

Absolut demenţial! Vivat los portocales! Ăştia nu degeaba au sigla portocalie, ca PD-ul.
Ăsta este semnul HOŢIEI în rromânia.

Da, după chinuri incomensurabile. Noroc de IamNTZ, că dacă era după mine, şi acum mă dădeam cu capul de pereţi, încercând să rezolv problema diacriticelor.

Deci, sintetizat:

• Tema îmi place mult de tot. Este EXACT ce mi-am dorit eu de la o temă de wordpress. Iar IamNTZ a avut răbdarea titanică de a mă suporta 2 zile în care l-am bătut la cap cu “aia aşa, aia e urâtă, aia e frumoasă, vreau o dungă aici”, etc. Principalul este că a ieşit pe gustul meu
• Desigur, aştept păreri, acum pe răcoare.
• La fel de sigur, părerile vor rămâne la stadiul de păreri, pentru că eu nu mai schimb nimic.
• Deşi toate linkurile sunt redirecţionate, inclusiv feedurile, e bine să vă updataţi feedul. Nu de alta, dar nu aţi vrea să pierdeţi elucubraţiile lui John Chow de Rromânia.
• Desigur, veşnica recunoştinţă dacă daţi de ştire prietenilor, rudelor, colegilor, că cel mai tare blogger din rromânia s-a mutat pe domeniu cu .ro în coadă.

Şi acum, să bem pentru un nou început.
În sănătatea voastră! :))

LE: Bă, unu` nu s-a gandit să mă felicite “bravo bă, pentru noul domeniu, succes, plm”. Toată lumea e critic. Eh….