Desigur, in minunatul judet Constanţa.

Mi-am dedicat putin din timpul meu pentru a citi cateva minunate idei despre fotbal, idei emise de cateva femei ajunse prin catapultare in presa sportiva! Alea cateva “care este” de le stie tot online-ul romanesc!

Apoi am avut nelamuriri vis-a-vis de perceptia mea de cunoscator amator de fin al fenomenului fotbalistic! Cand oare m-ar interesa pe mine, devorator de acest sport, ca prietena nu stiu cui e fana Bogdan Stelea ? Sau, de cand oare, cineva care ducea tolba de bani la Helsinki pentru un meci corect al Finlandei impotriva Cehiei, isi da cu parerea despre valizele autohtone pline cu dolarei? Eu sunt indulgent si spun ca pentru mine era mult mai interesant sa desprind dintre randuri ca Bogdan Stelea a fost violat de una din fanele sale! Si mult mai impacat sa aflu ce-a mai aparut nou in lumea rujurilor si-a gloss-urilor! Mintea mea de om bolnav cu capul nu pricepe de ce unele femei aleg sa-si ia suturi in gura intr-un domeniu si-asa mizer, in loc sa scrie despre gentute si pantofiori?

Netratarea la timp a snobismului duce la “avorturi spontane”! Ca orice perioada a jurnalismului sportiv, avem urcusul, boom-ul si regresul. Ne situam acum, in acest domeniu, pe panta de regres! Pentru ca un Chirila s-a stins ca multe alte somitati, iar un Topescu e prea batran ca sa tina in spate o generatie degenerata si plina de “vome” verbale si scrise! Nu e vina lor ca s-au nascut intr-o epoca a succesului ce i-a ridicat pe culmi prea inalte pentru mizeriile ce se petrec astazi: saci cu bani, blaturi si o calificare chinuita la un turneu final dupa 8 ani sterpi!

Nu e vina profanelor sau a profanilor ca nu mai au despre ce scrie, ca nu mai au cum sa se faca remarcati! Fotbalul romanesc moare incet, dar sigur! Aceasta calificare nu este decat un pumn de colb aruncat in ochii suporterilor melancolici care inca mai tanjesc dupa Guadalajara ‘70, Sevilla ‘86, Italia ‘90 sau Passadena ‘94. In mintea mea se naste sentimentul ca Austria si Elvetia sunt ultimul tren al tinerilor scrijelitori in incercarea de a mima macar gloria trecutului. Sunt absolut sigur ca, pe viitor, o sa citim din ce in ce mai multe aberatii si non-sensuri! Si-o sa ne plicitisim!

In incheiere: Din mijlocul celor care “dau la muie” tin sa fac o remarca …
N-aveti coaie de gazetari!

Aştept cu interes momentul când vom plăti taxa pentru emiteri masive de băşini, taxa de poluare la râgâială, taxa pentru că porţi chiloţi, taxa de cămaşă murdară şi restul de taxe, desigur absolut întemeiate şi necesare. Departe de mine gândul că ele există doar pentru că, la un moment dat, Consiliul Local a avut nevoie de bani şi s-a gândit la o taxă inteligentă. Nu, această taxă este pentru protecţia noastră, a cetăţenilor.

Vorba lui Siropel, Ultimul stinge lumina….

Uite de aia o duc bărbaţii bine. Pentru că sunt multe de-astea.

Dar copilul ăla nenăscut ce rău a făcut de e supus intrauterin la fumul de ţigară? Atata timp cât e demonstrat clinic că nicotina produce cancer şi alte boli atât de drăguţe, de ce îţi condamni copilul la moarte încă inainte de a-l naşte?

Eu chiar cunosc o tipă care a fumat în timpul sarcinii, explicând doct că nimeni nu a demonstrat ştiinţific că nicotina afectează copilul. A fumat şi după ce a născut fetiţa respectivă.
Copilul acela, la aproape 2 ani, de-abia se ţinea pe picioare, iar singurele cuvinte pe care le putea spune erau nişte bălmăjeli, gen dada şi răcnete. Nu am mai văzut-o de circa un an, dar nu cred că situaţia ei s-a îmbunătăţit simţitor.

Prostia feminină are darul de a nu înceta să mă uimească…

Oare noi toţi suntem un Faust iar internetul este ispita ce ne cumpără sufletul?

În altă ordine de idei, interesantă chestia cu carţile online. Mi-a adus-o Cargusul la uşă, preţurile decente.
Well done, Andrei!

Şi desigur, şi-a pus poze cu ce are ea mai de preţ pe lume. La urma urmei, chestiile astea l-au ţinut pe Băsescu în putere, nu?

În clipa când am terminat şi mă incheiam la şliţ, am întors capul spre dreapta. Şi, din dreapta, din oglindă, mă privea cu ochi răi, o arătare hidoasă, cu faţa albă şi dinţi ascuţiţi. Deci m-am speriat de era să fac pe mine. Ce dracu să caute o moacă atât de oribilă in oglindă, când lângă mine nu era nimeni? Voodoo, horror, spooky shit.
Când colo, ce să vezi. Era poza lui Ronald McDonald lipită pe oglinda de deasupra chiuvetei. O poză absolut înfiorătoare, cu o faţă albă, oribilă, care scremea un zâmbet total înfiorător.

Uite-aşa se îmbolnăvesc copiii de frica de clowni. Intrând la toaletă.
De-acum o să mă uit tot timpul peste umăr, să nu mă atace clownul ucigaş.

“Oamenilor”, a murit un copil. A murit un om. Nu un emo. Chiar este un motiv de distracţie moartea unui copil? Oare chiar atât de jos am coborât, încât noi, oameni maturi, ne bucurăm că s-a sinucis un copil de 12 ani? Atât de tare ne-am tâmpit?

Iar pentru cei care mi-au dat mesaje ieri cu “de ce nu scriu despre emo care a murit”. Faptul că am scris despre trendul muzical şi de comportament al unor copii nu mă face să le doresc moartea. Toţi am avut fixurile noastre când eram la vârsta lor. Cum ar fi fost ca apropiaţii noştri să ne fi dorit moartea, doar pentru că eram altfel?

Legat de responsabilitatea sinuciderii copilului. Toată lumea a blamat muzica, a înfierat cu mânie patriotică hainele care îi urâţesc. Nu văd pe cineva să îi arate cu degetul pe părinţii acelui copil. Nu văd să îi responsabilizeze pentru că un copil a ajuns să se sinucidă din cauza problemelor sale.

Cum poţi să nu observi că ai un copil cu probleme? Ce ar fi trebuit să facă să atragă atenţia mai mult? Oare muzica ciudată, hainele negre, machiajele ţipătoare, nu au fost un semnal suficient?
Sau domnii părinţi erau extrem de ocupaţi cu carierele lor fulminante, neavând timp să vadă ce face copilul lor?

Acum, în sfârşit, au timp să se ocupe de cariere.

Sunt liberi.

L-am conectat la xbox live. Mi-am facut chiar şi cont de Gold Member. Am descărcat două demo-uri, Need for Speed Pro Street şi Project Gotham Racing 4. Foarte frumoase. Se miscă superb pe XBOX, grafica de excepţie, controllerul wirelles tremură în mână când te loveşti de pietroaie, ploaia bate darabana pe parbriz în NFS, rezoluţia e la maximum, nu ca la mine pe laptop, unde merge la 800×600.

Ce să zic, frumos de tot. Dar nu mă prinde. Am jucat ieri şi cam atât.
Acum am XBOX-ul. E în sufragerie, lăbărţat în faţa televizorului de 72. S-a depus deja praful pe el. Şi nu îmi vine deloc să mă joc.
Aproape că e păcat, jesus.
Fac la fel ca şi cu bicicleta. De când eram mic mic m-am rugat de ai mei să îmi ia bicicletă. Niciodată nu s-a putut. Ba nu au fost bani, ba era prea periculos, ba fraţii mei mai mici aveau nevoi mai importante,ba eram prea mare pentru asemenea mofturi. Aşa că mi-am luat bicicletă când am ajuns în Constanţa. După ce mi-am rupt fundul o lună de zile pe ea, am cedat-o soacră-mii la ţară.

Acum ce să fac, să vând XBOX-ul? Parcă nu prea îmi vine, că e primit cadou, deh.
Oare cât valorează second hand un XBOX 360?

LE: Ok, hai că pun altfel întrebarea. Ştie cineva în Constanţa pe cineva care să modeze la modul profesionist un XBOX 360 Premium?