Continuarea de aici.
Înainte de a începe, să mă laud că astăzi i-am sters unui lamer aripa Volkswagenului pe care îl parcase pe mijlocul falezei. Nova mea, ca deobicei, nu a avut nimic, ci doar a lăsat o lungă dâră roşie pe caroseria tipului.
Probabil că de acum se va gândi de 2 ori înainte de a lăsa maşina aiurea pe dig.

Să revenim. Rămăsesem la gută.
Marea Neagră e neagră. La propriu. Culoarea apei pe digul exterior este de un verde închis superb. Nasol este că guta, sau meşina, cum vreţi să îi spuneţi, dacă este transparentă, cum e by default, nu se va vedea nici de-o culoare. Criticii ar putea spune că asta e şi ideea. Nu neapărat. Pe mare ai nevoie să vezi unde ţi-e firul, pentru că altfel rişti sa ţi-l rupi în stabilopozi de fiecare dată când faci o lansare, mai ales dacă e vânt, cum a fost astăzi.

Că tot veni vorba, asta fuse captura familiei Arhi pe ziua de azi. Cine se căţăra ca o căprioară sprinţară pe stabilopozi, având în picioare pantofiori de 3 milioane, cu fundiţă în vârf? Nevasta, desigur.

Revenind la oile noastre. Eu folosesc gută de un frumos verde fosforescent, de 0.8. Preţurile la aşa ceva variază între 4 lei şi 140 de lei, depinzând de calitate. La articole de pescuit, în mod excepţional, preţul chiar reflectă calitatea. Spre deosebire de primul ghid, unde vă explicam că o mulinetă ieftină este relativ ok, la gută nu trebuie să vă zgarciţi. Nu pentru că aţi prinde peşti uriaşi si s-ar rupe. Nu. Ci pentru că se freacă de pietre, şi dacă e de proastă calitate, cum am eu, se rupe repede. Nu sunt un capăt de ţară cei 15 lei daţi pe ea, iar cei 100 de metri de pe rolă vă vor ajunge fără îndoială pâna la finalul sezonului.

Voiam să scriu şi de ace şi monturi, dar le-am uitat în maşină şi nu le pot face poze.
Aşa că, rămâne pe data viitoare.

Dacă tot o să veniţi la mare, în pauzele de bere, plaja, dat cu banana si hidrobicicleta sau arătat banana pe ici şi colo, de ce nu aţi pescui puţin? Marea e MARE, e plină de peşte şi orice nepriceput poate prinde ceva, deci şi voi.
Cu ce să incepi? Simplu.

Cu cumpăratul unei undiţe.
Sfatul specialistului este să nu te duci în magazine gen Selgros, Carrefour sau Real în căutarea acestor scule. Sunt proaste şi extrem de scumpe, iar pentru ce aveţi voi nevoie, nu merita să dai 50 de lei pe un băţ.
Aşa că mergeţi in Doraly Mall, pe şoseaua Mangaliei, pe dreapta după pod. E un magazin micuţ cu produse de pescuit, la parter, foarte ieftine şi foarte bune. Eu am lansetele de 2 ani şi in afară de faptul că am trântit grătarul pe o mulinetă în portbagaj la Nova şi am făcut-o praf, în rest sunt în perfectă stare de funcţionare.

Aţi fi tentaţi să incepeţi cu un băţ simplu de undiţă. Nu vă recomand, apa la mare e mult mai adâncă decât în bălţile din jurul Bucureştiului şi, când îi veţi vedea pe profesionişti, printre care şi al dumneavoastră, subsemnatul, cum se urcă pe digul exterior şi prind hanuşi, o să vă cam ofticaţi, pentru că nu prea există undiţe care să ajungă pe fundul mării.

Deci, alegerea logică Citeşte mai departe »

Mai sus e ataşat rezultatul unei zile de muncă la mare. 2 Kilograme de guvizi. Acum mă duc să îi fac fripturică. Revin cu poze, pentru pofticioşi.

Bani: Din punct de vedere financiar nu inregistrezi esecuri, dar nici mari succese.

Profesional: Ai impresia ca muncesti prea mult, iar motivatia muncii incepe sa iti lipseasca.

Dragoste: Social si familial nu se identifica aspecte majore. In societate te simti inhibat si nu ai puterea de a riposta la acuzele care ti se aduc.

Sanatate: Consuma multe lichide si renunta in aceasta perioada la sarea din alimente.

Concluzia? Mă duc la pescuit pentru că muncesc prea mult.

Am decis să nu facem “traditionala masă de paşti” românească, care să bage miliarde de calorii în noi. Şi cum alegerea iniţială, Histria, a căzut din motive de ploaie cu spume, am făcut grătarul in curtea minunatei vile a lui Paul, vilă care, btw, îl va găzdui si pe dece, peste 3 zile, cu ocazia lui 1 Mai.
A fost delicios, scrumbia nemaipomenită, frigăruile superbe, totul gătit de mânuţele celor 2 superbe doamne care încercau să facă o lebădă dintr-un servet.

Pe scurt, un Paşte fericit, cum ar trebui să aibă tot românul tradiţional. Am mai fi stat, dar fiul lui Paul a început să întrebe de ce mai stau pe-acolo, dacă tot stau degeaba, ceea ce arată că sunt o persoană iubită cam peste tot unde mă duc.

Hristos a înviat, copii! Cel puţin aşa zic ăştia.

Aşa arată un pescar după o zi întreagă de stat pe baltă.
Bine, e clar că nu pun poza decât ca să vă atac, sa vedeti ce vreme frumoasă e la mare. Noi facem baie in mare şi voi vă prăjiţi intre blocurile gri.
Greu di tăt….