O suspectez pe nevastă-mea ca a cumpărat Cosmopolitan. Ea neagă cu înverşunare, spunând că în viaţa ei nu ar cumpăra aşa ceva, dar că au abonament la muncă.
Logic că a aterizat la budă, pentru că şi Sven Hassel ăla are o perioadă limitată de timp, cât e funny.

Aşa că azi mi-m delectat momentele de pe tron cu lecturi care implicau măşti de faţa, iubiri rebele, sfaturi sexuale care implicau agresivitate din partea ei că altfel tipul nu e excitat, şi multe alte chestii extraordinar de interesante, de îmi venea să mă duc în bibliotecă, după săracu` Sven, care nu m-a dezamăgit niciodată.

Ce mi-a atras atenţia a fost un test, desigur adresat păsăricilor, care suna ceva de genul
“Dacă iubitul ţi-ar cere să te desparţi de ceamai bună prietenă,ce ai face?”

Nu m-a atras atât de mult testul, cât răspunsurile date de păsăricile respondente.
“Niciodată. E cea mai bună prietenă a mea. Decât să renunţ la ea, mai bine renunţ la el. Prietena mea mă va ajuta să trec peste asta”

Ştiu o grămadă de cazuri în care el i-a cerut să renunţe la prietena ei cea mai buna, pentru că tipa se dădea la el, iar el nu voia să spună motivaţia, pentru a o proteja.

Ştiu alte cazuri în care prietena cea mai bună băga strâmbe grup, ca să îi despartă. Şi a reuşit cu succes. După aceea s-a culcat cu tipul. Iar prietena ei cea mai bună, fosta iubită a tipului, a acceptat fără probleme, doar era vorba de prietena ei.

Eu însumi am fost pus în situaţia de a renunţa la prietenia cu o tipă, pentru că mi-a cerut-o nevasta. Am acceptat fără să clipesc. Dacă omul cel mai apropiat de tine îţi cere aşa ceva, înseamnă că îl deranjează foarte mult, şi are motivele sale.
Iar dacă îl iubeşti, nu stai să alegi.

Astăzi, dupa ce am gustat dulceaţă de nevastă, am avut plăcerea şi norocul de a mânca şi clătite făcute de mânuţele soţiei.
Chiar în acest moment molfăi la una. Delicioase. Cele mai bune clătite mâncate de mine vreodată.
Reţeta…rugaţi-vă de ea să v-o dea.
În altă ordine de idei, de mâine ma duc iar la sală, că iar m-am îngrăşat ca porcul.

Mi-a făcut nevasta piftie de curcan, adică mâncarea mea favorită. Partea proastă e că m-a lăsat pe mine să o condimentez şi m-a mâncat în fund să pun Maggi secretul gustului.

Deci vreau să vă spun că dacă mă piş pe întuneric, lichidul e fosforescent, jur.
Iar pe timp de zi este de un galben intens.
Sănătate curată…

Nu sunt un tip credincios. Nu am tangenţă cu fenomenul religios deloc. Sunt căsătorit in biserică de gura nevestei. Merg să iau lumină în noaptea de înviere tot doar ca să îi fac ei pe plac. Deci am o scuză solidă pentru ce lipsa mea de la manifestări de genul acesta.

Oare ce scuză au cei care se bat cu pumnii in pieptul de aramă, că sunt credincioşi, că Isus, că Maria Mirabela, că au tinut post, că sunt curaţi, etc, dar în noaptea de Paşti, vin la ora 23:50 la biserică si pleacă la 00:02, odată cu achizitionarea flăcăruii de rigoare?

Şi nu mă refer doar la puştiulakis, golănaşi saum bemweuri din care urlă manele, pentru că ei sunt omniprezenţi. Bănuiesc că fiecare dintre noi, la o anumită vârstă, se ducea in noaptea de înviere cu gaşca, să se distreze, şi de ce nu, poate să facă rost şi de o fetiţă.
Mă refer la oameni în vârstă, care privesc plin de dispreţ manifestările de mai sus, dar cum pun mâna pe o lumânare aprinsă, cum au fugit ca motoretele acasă, să bage la maţ. Iar preoţii rămân sa cânte pentru o mână de oameni.

Care e orizontul de aşteptare al acesto oameni vis-a-vis de religie? Ce speră să obţină bifând sărbători în calendar? Mântuirea sufletului lor nemuritor? Asta în condiţiile în care o comemorare a suferinţelor unui om se transformă intr-o modalitate de a mânca şi a bea până la epuizare sau până la internarea la urgenţă? De asta să li se acorde acea mântuire?

Repet, sunt ateu. Ce vorbesc, vorbesc strict din punctul de vedere al observatorului pasiv, amuzat şi scârbit de valenţele sufletului omenesc rromânesc.
Acum aştept cealaltă “sărbătoare tradiţională rromânească“, Crăciunul, sărbătoare la care rromânii, tradiţional, vor mânca până vor behăi şi vor aprinde artificii pe stradă.
De ce vor face asta? Ce înseamnă Crăciunul?
Cui îi pasă, atâta timp cât rromânul mănâncă?

Eşti curios cum unii oameni reuşesc să iubească şi să fie iubiţi chiar dacă se aştern ani peste ei? Simplu. Uite câteva ponturi masculine, pentru a face ca relaţia voastră să dureze.

Desigur, există si alte metode. Ţine numai de tine să reuşeşti să le găseşti. Astea sunt cele care au funcţionat la mine. Iar eu sunt misogin. Gândeşte-te că tu chiar ai avea mai multe şanse.

LE: Pentru doamne şi domnişoare. Ştim ca urâţi bărbaţii şi că sunteţi misogine. Nu uitaţi insă ceva. La femei, misoginismul se numeşte misandrism. Deci cel mult sunteţi misandre.

Ea: (soptind dulce la urechea lui): Te iubesc….La multi ani, pentru cei patru ani minunati alaturi de tine!

El: inca nu e ora 24:00, nu sunt patru ani.
Ea: Ore, minute, secunde, ani…cine sta sa le numere?
El: EU!!

Da, astăzi împlinim 4 ani de căsnicie. Cei mai minunaţi 4 ani din viaţa mea, cei mai plini, cei mai frumoşi. Anii în care m-am simţit un om împlinit, m-am simţit mai iubit decât m-am simţit vreodată.
Şi totul doar datorită ei, omul minunat care a ales să işi petreacă restul vieţii alături de mine. Recunosc sincer că, nici acum, după 4 ani, nu inţeleg de ce, având in vedere că mă cunosc prea bine.
Important este că e alături de mine.
Şi îi mulţumesc.

Uite exact din cauza asta. Stiu, ma invidiati, asta e…
Doamnelor, imi pare rau, sunt luat, nu e decat unul ca mine in aceasta lume.