ARHI

Printr-o fericită întâmplare, am făcut rost de un RAM de 2 GB. Deci acum dispun de 2,5 GB și am disponibil un RAM de 512 american. Cumpără cineva?

Sau fac concurs…

Astralul tot nu vine și am văzut o reclamă absolut tembelă la Zapp nuștiucum Broadband. Știu de la piticu că serviciile Zapp sunt de toată jena, dar mă gândesc că poate la acest abonament nou or fi ceva diferențe.

Și-a făcut cineva abonament? Merge? Sau e ca înainte, când stăteai 5 minute să încarci o pagină.

Am stat şi am cugetat, pe căldura asta tâmpită (de-abia aştept să vină iarna), că rromânii au o problemă în a-şi autoevalua proprietăţile.
Să gândim puţin.

Daewoo şi-a închis porţile şi la noi, de ceva vreme chiar. În locul lor activează deja firma Ford. Deci, dacă maşinile produse de Daewoo nu se mai produc, te-ai aştepta ca preţurile maşinilor second hand gen Tico, Matiz, să scadă brutal, lumea să vrea să scape de ele. Pentru CĂ NU SE MAI FAC! Adică nu mai ai service, nu mai ai piese, nu mai ai nimic. Deci e o maşină moartă.

GREŞIT. Rromânul are impresia că Tico ăla al lui e Lamborghini. Adică, dacă îmbătrâneşte, îi creşte plus-valoarea. Dacă înainte de închiderea Daewoo, un tico second hand vechi era 1000€, acum costă lejer 2000. Matizul sare clar din 4500, iar Espero găseşti şi la 6000€.

Să îmi explice şi mie careva care e logica. Ei, oamenii ăştia aşa-zis şmecheri, chiar se aşteaptă să le dea cineva ditai căciula de bani pe o maşină care în modul cel mai clar, de la tine nu se va mai opri decât la fiare vechi?

Ieri, în timp ce schimbam o bârfă subţire la micu`TZU pe terasă, am simţit brusc nevoia să îi binecuvântez buda. Prea mult pui cu cola.
Şi în timp ce cugetam eu la nemurirea sufletului pe WC-ul omului, ce văd pe calorifer? Jucăria din poza de mai jos.

Este o jucărie ce se dă la McDonalds la achiziţionarea unui meniu şi reprezintă un simulacru de mp3 player, care cântă o singură melodie, a lui Tokyo Hotel, despre o fată emo, care este tristă, lumea ei se prăbuşeşte, nimeni nu o înţelege, părinţii nu o mai iubesc, vai câtă durere are ea în suflet.

Şi atunci mi-a picat fisa. De aia creşte şeptelul de emo în rromânia. Din cauza McDonaldsului. Vine puştoaica de 12-13 ani. Grasă rău, că mănâncă la McDonalds zilnic. Îşi ia o porţie uriaşă de cartofi, un BigMac şi o cola dietetică, pentru că ţine regim. Adică un meniu mare, cu jucărie. Mănâncă până plezneşte. După aia pică in stare de comă postprandială. Adică starea aia de somnolenţă pe care o ai după ce mănânci mult.

E tristă. Începe să butoneze jucăria. Ascultă ce cântă ăia acolo şi brusc, are o revelaţie. Tokyo Hotel cântă despre viaţa ei. O fată singură, neînţeleasă, fără prieteni, neiubită de nimeni. Vede poza de pe capac, cu tipii negri în cap şi la ochi şi decide. Aşa vreau să mă fac şi eu. Fuge acasă, descarcă de pe dc++ toate albumele Tokyo Hotel, se vopseste cu cremă de ghete la ochi şi devine rebelă.
Am asistat la naşterea unui emo.

Deci, McDonalds, pe lângă că distruge sănătatea copiilor noştri, ni-i mai şi transformă in emokizi.
oare nu ar trebui interzişi, măcar pentru chestia asta?

Are nevasta o prietena pe langa care Anca este un mic copil.
Tipa are un prieten de circa 8 ani. Să-i spunem Ion. Dar are şi un amant, cu care îşi înşeală prietenul în timpul liber. Lui îi spunem Vasile. Din câte am înţeles, fericirea unei relaţii stă în varietate. Iar fata noastră îşi doreşte o relaţie fericită.

Aşa cum este şi normal, tipa chiar îl iubeşte pe amant. Desigur, la fel de mult îl iubeşte şi pe prieten, dar pentru el iubirea e mai stabilă şi mai completă. Nu reuşeşte să îşi explice cum îi iubeşte pe amândoi, dar se dăruieşte cu frenezie amândorura, because the sex is great.

Aşa că într-o zi, tipa se apucă să îi trimită un sms de dragoste lui Vasile, amantul.
“Vasile, iubirea mea, mi-e dor de tine sufletul meu. Când am deschis ochii dimineaţă, gândul mi-a fugit la tine, la sărutările şi mângâierile tale. Abia aştept clipa în care o să îţi simt aroma trupului lângă mine. Te iubesc, Vasile“.

Şi apasă Send. Iar în clipa în care a apăsat Send, a realizat ca i-a trimis SMS iubitului oficial, Ion. Degeaba a scuturat telefonul, degeaba a dat cu el de pământ repede, să sară bateria. Message sent. Normal, a văzut negru în faţa ochilor. Nu putea decât să spere că mesajul nu apucase să plece.

Din nefericire, dă Ion SMS înapoi.

“Vezi că ai greşit destinatarul. Încearcă să ai mai multă grijă, SMS-urile sunt scumpe. Vorbim diseară acasă”.

Tot ce ştim este că s-a dus acasă undeva pe la ora 12 noaptea, de frică. Şi mai ştim că 2 zile nu a venit la servici.
Probabil din motive medicale.

Ce e interesant, este că în continuare sunt împreună. Pentru că el o iubeşte şi nu poate trăi fără ea. Şi ea îl iubeşte şi nu poate trăi fără el.
Ţi-ai mai accepta femeia înapoi ştiind că altul şi-a lăsat zemurile prin ea?

Pornind de la acest comentariu, am realizat că asta este o problemă total nelămurită în societatea ultramodernă a zilei de azi.

Femeia trebuie să facă sex de câte ori vrea bărbatul, sau are posibilitatea de alegere?

Mărturisesc sincer că eu consider că aşa este normal. Scopul PRIMORDIAL al unei căsnicii este procreerea, naşterea pruncilor. Şi la lege scrie la fel. Ori tu, ca bărbat, cum să ajuţi la propăşirea speciei, dacă femeia ta suferă de dureri de cap zilnice?

Ca să nu mai vorbim de faptul că nu e normal să tragi de o tipă, DUPĂ ce te-ai însurat cu ea. Faci asta înainte de căsătorie, în perioada de aburire. Îi faci capul mare că na, aşa se cade şi e normal.
Dar după ce te-a păcălit, şi te-a luat de bărbat, de ce să îi mai faci capul mare? Că doar ăsta a fost preţul mariajului.

Tu dai tinereţe, putere de muncă, speranţe, viaţa frumoasă şi bani, iar ea dă ţâţe, cur şi pizdă. Simplu.

De ce femeile încearcă întotdeauna să incalce pactul ăsta??

De ce sângele de pe tampoanele de femei din reclame, este albastru? De ce nu roşu? Că doar sângele are culoarea roşie, nu?

Sau se încearcă inducerea unei senzaţii de scârbă faţă de un fenomen perfect normal şi natural?

Oare să facem o campanie pentru introducerea culorii roşii în reclamele la tampoane?

Acum, dacă şi eu, şi nevasta am ajuns la concluzia că vrem să facem aceeaşi chestie ca şi Matt Harding, suntem într-o dilemă. Ce mijloc de transport să folosim?
Eu înclinam spre chestii gen tren sau mersul pe jos, că e sănătos, dar e clar că ea are dreptate.
Şi atunci rămâne întrebarea:

Ce dubiţă este ieftină, consumă puţin, şi este suficient de rezistentă să meargă prin lume până cad şuruburile de pe ea?

Sunt într-o uriașă dilemă.

Să mă duc la pescuit simplu sau să-mi iau și grătarul cu mine?

Ca și semestrul trecut, vecinul Dan,căruia îi fac lucrarea pe motiv că el nu știe să zică nici “bună ziua” în engleza, ia 10, iar eu iau 7.

Să mor dacă înțeleg.