Post telegrafic, scris de pe telefon. Suntem in hunedoara, bem în nesimţire, cât mai putem, că după aia Sebi se însoară şi cine ştie dacă o să mai aibă voie.

Stiu că vă e dor de mine, şi mie mi-e dor de voi. Dar aşa, cu-atât mai dulce va fi reîntâlnirea.

Am văzut chestia asta aruncată prin casă şi brusc m-a cuprins melancolia. Ce mişto a fost la blogaria. Eh, mai sunt 3 zile şi ne reîntâlnim în formula consacrată. Să sperăm că finul o să bea mai puţin de data asta, că altfel le seacă oamenilor rezervele.

Pentru prima dată de când frecventez blogăria, am fost şi în Ruse, la un eventual shopping. Normal, prezenta adoratei a fost cea care ne-a îndreptat paşii spre aşa ceva.
Mă aşteptam ca preţurile din magazine să fie la acelaşi nivel cu cazarea demenţial de ieftină. Adică o cameră dublă, absolut superbă din toate punctele de vedere, 27 de euro. Şi ce e mai important, acestea sunt preţurile pentru tot anul 2008. Adică nu se vor scumpi de la 1 iunie, cum se întîmplă în murdăria noastră de ţară.

Trezirea la realitate a început de la restaurantul hotelului. Cea mai scumpă porţie de mâncare este 16 leva. Pentru necunoscători, 2 leva = 1 euro. Deci 8 euro. În jur de 330 000 porţia de mâncare. Nu este extraordinar de scump, dacă luăm în considerare preţurile din Constanţa, unde ieri am dat 400 000 pe o pizza extra large. Dar în nici un caz nu este acel rai al mâncării ieftine de care vorbeşte toată lumea. Să spunem că ar fi undeva la 6o-70% din preţurile rromâneşti.

În oraş voiam să îmi cumpăr o pereche de blugi, din motive de şliţ pierdut pe drum. Din păcate, nu m-a entuziasmat nimic. Modele de prin anii `90, cu ţinte şi ţintişoare, pietricele sclipicioase şi alte bălărisme.
Preţuri? Foarte mari. Între 20 şi 40 de euro, şi asta doar ce am văzut eu. Sunt de acord, era centrul oraşului şi probabil acolo erau cele mai mari preţuri posibile. Dar totuşi erau.
Ne-am luat o îngheţată cu 9000, un fluturaş de prins părul cu 2000 şi cam atât.

Concluzia? S-au şmecherit şi bulgarii. Profitând de faptul că jumătate din Ruse e plin de rromâni, au mărit şi ei preţurile. Ca să nu mai vorbim de faptul ca vânzătorii rromâni sunt monumente de bun simţ faţă de nesimţitele bulgăroaice care vindeau la magazinaşele alea. Desigur, erau nesimţite numai cu rromânii, probabil fiind obişnuite cu furtul şi prostia atât de caracteristice conaţionalilor noştri.

Din toată asta am rămas cu o imagine frumoasă. Aş vrea ca peste ani să pot fi şi eu cu adorata ca bătrâneii aceştia. Erau atât de liniştiţi şi împăcaţi cu ei înşişi, savurând aerul şi agitaţia de afară, încât nu am putut să nu îi pozez. Brusc, privindu-i, am pierdut interesul în a analiza cururi de bulgăroaice.
Viaţa începe de acolo de unde vrei tu să înceapă.

În mod clar, cea mai reuşită ediţie de blogăria de până acum. Şi nu neapărat pentru că au apărut feţe noi. Doamne fereşte chiar.
Ci pentru că noi, deja renumita veche gardă, am ajuns să ne cunoaştem foarte bine, să descoperim că ne leaga multe lucruri, că avem chiar şi mai multe lucruri în comun.

Da, chiar şi un pişat în piscină poate fi un model de legătură. Ştiu, iarăşi am făcut de râs numele rromâniei. Da, ma doare asta, tare de tot.

Să sintetizez puţin, la cald, ce s-a întâmplat.

Ca deobicei, drumul până acolo a fost super. Oameni unu şi unu. Zoso, Visurat, Denisuca, Piticu, Innocente, Oradeanul, Scărlătescu, Bobby, Tudor de la Microsoft şi nu în ultimul rând, Vlad Petreanu. Vlad Petreanu? Un singur cuvânt. OAU!
În locul lui lovingvama a fost Mariussescu, căruia nu am cuvinte suficiente să îi mulţumesc pentru faptul că vorbeşte mult. Astfel am realizat că, de fapt, Nevasta e mută in comparaţie cu el.

Cartelul a stat deoparte, având de discutat lucruri de importanţă naţională şi maxim interes bloggeristic. Probabil că îi recunoaşteţi pe toţi, iar dacă nu, înseamnă că nu ne citiţi suficient de mult.

Discuţia cu Neogen s-a axat as usual în jurul prezentării proiectelor Neogen pe termen scurt şi mediu. Iarăşi as usual, strategia lor e de o beznă totală. Nu mi-au lăsat impresia că ar şti exact ce vor să facă. Au o idee, cred că sunt pe drumul cel bun, dar nu au nimic sintetic. Totul este la nivel macro. Nivelul micro este uitat undeva departe, în seifurile Tiger Corporation.
Ce mă bucură este faptul că folosesc ideile exprimate de noi la vechile întâlniri. Ce nu mă bucură este că ideile sunt exact la acelaşi stadiu ca şi când au fost emise.

Partea cu adevărat interesantă, cel puţin pentru mine a fost că Tudor de la Microsoft a oferit ca premiu un Xbox 360 Premium, pentru cele mai bune idei exprimate la meeting. Da, cuplul Zoso-Arhi a lovit încă o data şi a câştigat la modul detaşat. Şi mai frumos este că Zoso nefiind gamer, a donat jumătatea sa de XBox jumătăţii grase a echipei, adică Arhi. Şi uite-aşa am acum frumuseţe de XBOX 360. Din păcate nu ştiu să o modez. Nu că aş juca jocuri crackuite, doamne fereşte. Doar aşa, de test.

După meeting a urmat băuta. E nevoie să spun mai multe? S-a băut la greu. Oamenii de la Microsoft au demonstrat că nu duc paharul la ureche, deşi dimineaţă se dădeau modeşti şi nevinovaţi. Noro a băut ca un erou, Mariussescu şi-a pregătit borâturile de astăzi din autocar prin ingurgitarea unor importante cantităţi de alcool, alcool eliberat astăzi, împreună cu diverse resturi de mâncare, în pungi, sub formă de vomitătură.

În posturile următoare o să revenim şi cu nişte poze de la locul faptei, poze de maxim angajament, în care vom vedea de ce e important şliţul la pantaloni şi de ce e recomandat să laşi băutura de la o anumită vârstă.